Poluarea, desertificarea, incalzirea planetei nu mai sunt astazi simple teme ecologiste, nu mai ameninta doar lumea a treia si nu reclama doar atitudini de ordin moral. Iar daca astfel de probleme formeaza in aceste zile agenda celei mai mari conferinte mondiale din istorie, World Summit-ul de la Johannesburg, si daca ele sunt discutate in stransa legatura cu sistemul de functionare a economiei mondiale este pentru ca mai toata lumea a inceput sa se indoiasca de capacitatea acesteia de a furniza raspunsuri la provocari majore.
Efectele secundare ale functionarii economiei contemporane au devenit atat de costisitoare si se multiplica atat de rapid, incat economistul sef al Bancii Mondiale, Nick Stern, s-a simtit obligat sa avertizeze: „Daca efectele asupra mediului nu vor fi remediate, economia mondiala va deraia.”
De acum familiarul efect de sera nu se reduce insa la valurile de canicula si inundatii care ne scalda, tot mai des, in ultimii ani. Jumatate din raurile lumii sunt grav poluate, 11.000 de specii sunt pe cale de disparitie, peste un miliard de persoane sufera din cauza lipsei cronice de apa, iar 30.000 mor zilnic din pricina bolilor transmise pe aceasta cale, in special a malariei. In deceniul trecut, zonele impadurite s-au diminuat cu o suprafata de dimensiunea Mexicului, in vreme ce calota arctica a pierdut 40% din grosime, in ultimii 30 de ani, si se reduce anual cu o suprafata echivalenta cu a Olandei. Nivelul oceanelor creste constant, iar apa lor ajunge tot mai frecvent la temperatura critica de 28 grade Celsius, de la care incep sa fie generate uragane. In ultimul deceniu al secolului XX, s-au inregistrat sase din cei mai fierbinti zece ani din istoria climatica a globului, dar si sase dintre cele mai catastrofale inundatii din toate timpurile. Bilantul celor 4.777 de dezastre naturale ale decadei: 880.000 de victime, 1.880 milioane de oameni ramasi fara adapost, pagube de 685 miliarde USD.
Desi extremele climatice au devenit loc comun, anul 2002 a venit cu doua noi premiere absolute. Prima a insemnat cel mai calduros interval ianuarie-iunie din istoria emisferei nordice, in timp ce a doua a fost descoperirea foarte recenta a „norului asiatic”: o formatiune cafenie alcatuita din emisii poluante, cu o suprafata de 25 milioane kmp si grosimea de 3 km, retine 15% din razele solare care cad asupra continentului asiatic, putand oricand sa migreze.
Factura ecologica: 5.000 miliarde USD
Pentru reducerea emisiilor poluante solutiile de principiu sunt reducerea consumului energetic pe unitatea de PIB si folosirea pe scara larga a resurselor alternative.
Dupa primul summit planetar, care a avut loc la Rio de Janeiro, in 1992, expertii calculasera ca rezolvarea tuturor problemelor de mediu ar costa 625 de miliarde USD anual. Astazi, studii aprofundate, realizate sub egida ONU, arata ca factura a urcat la 5.000 miliarde USD. Modul cum trebuie atacata problema a divizat insa lumea in doua. SUA, responsabile pentru 25% din totalul emisiilor poluante, sunt singurele care nu au semnat protocolul de la Kyoto, ce-si propune sa readuca situatia, pana in 2010, la nivelul anului 1990, prin reducerea consumurilor energetice.
Oponentii Protocolului se sprijina pe argumente strict economice: efortul ar costa 4.000 miliarde USD si ar reduce efectul de incalzire planetara cu doar 0,2 grade, deci mai bine sa platim remedierea efectelor cu 5.000 de miliarde, ramanand un plus de 107.000 de miliarde in productia globala a anului 2100, chiar si dupa ce s-ar achita costurile cercetarii pentru descoperirea de energii alternative.
Dincolo de scenarii, doua lucruri sunt extrem de probabile. Mai intai, ca si in cea mai optimista varianta temperatura medie tot va creste cu 2,1 grade (5,8 grade, in cazul cel mai nefericit). In fine, este greu de crezut ca efectele vor fi remediate in totalitate, in schimb este sigur ca tarile lipsite de resurse vor trage toate ponoasele, ceea ce se vede si pe harta dezastrelor asteptate.
SUMMITUL MONDIAL DE LA JOHANNESBURG
Timp de zece zile, intre 26 august si 4 septembrie, in orasul sud-african Jahannesburg, 20 de organisme subordonate Natiunilor Unite si 65.000 de delegati din 185 de tari vor cauta solutii la cele mai mari provocari pe care omenirea trebuie sa le infrunte in acest secol. In paralel, se vor desfasura numeroase alte conferinte conexe, pe teme fie economice, fie de protectia mediului, sustinute de oameni de afaceri, corporatii, organizatii ecologiste, in prezenta a 12.000 de ziaristi si sub protectia a 27.000 de politisti. Cea mai mare conferinta care a avut vreodata loc in istorie are un cost estimat la circa 54 milioane USD si va produce ea insasi, au calculat expertii ONU, 300.000 tone de bioxid de carbon. Deoarece exista riscul ca intrunirea sa nu fie decat un prilej de discutii, PR si lobby, organizatorii au decis sa-i gaseasca, cel putin, o finalitate practica: taxand fiecare participant cu noua dolari pentru emisiile poluante calculate pentru cele zece zile, ei spera sa constituie astfel un fond de trei milioane USD pentru sprijinirea celor mai sarace tari africane.
