Ne-am obişnuit cu ideea că mai mult de jumătate din viaţă o petrecem la serviciu? Nu timpul alocat este marea problemă, ci modul în care lucrăm acolo. Satisfacţiile şi performanţele noastre profesionale depind de modul în care comunicăm cu şefii şi colegii noştri.
Se vor împlini în curånd zece ani de cånd unul dintre cei mai renumiţi psihosociologi din lume, Jacques Salomé, a început să promoveze şi în Romånia un concept de comunicare pe cåt de inedit, pe atåt de eficient: ESPERE (Energie Specifică pentru o Ecologie Relaţională Esenţială). Metoda a fost creată pentru a oferi oamenilor un mod eficient şi facil de a relaţiona. Autorul ei crede în responsabilizarea individului pentru crearea unor relaţii sănătoase, prin stimularea reflecţiei personale şi definirea poziţiei faţă de sine şi faţă de ceilalţi în societate. Centrul de Dezvoltare Personală AMANESER din Romånia este acum gazda întålnirilor periodice atåt cu renumitul specialist în domeniul relaţiilor umane, cåt şi cu trainerii străini formaţi de acesta. În decursul anilor, şi în Romånia au fost formate sute de specialişti în comunicarea relaţională. Cu toate acestea, comunicarea şi relaţiile sănătoase în viaţa personală şi profesională sunt la fel de deficitare. Dovadă, incidenţa crescută a violenţei domestice şi uriaşa fluctuaţie de personal din companii, incapacitatea acestora de a-şi fideliza angajaţii. Facilităţile de comunicare create prin tehnologia informaţiei nu au reuşit, din păcate, să dezvolte şi nici să îmbunătăţească relaţiile dintre oameni. Dimpotrivă! Tehnicile şi instrumentele moderne de comunicare ne ajută doar pentru a face să circule informaţia, nu pentru a facilita relaţii. Comunicånd prin intermediul mijloacelor puse la dispoziţie de noile tehnologii putem avea doar o parte din mesaj. Cuvintele transmise prin prin e-mail nu ajung pentru a stabili o relaţie vie. Sentimentele, limbajul emoţiilor, al privirilor, al stărilor afective sunt ingrediente indispensabile în fundamentarea relaţiilor umane.
Chiar dacă nimeni nu face o cuantificare a impactului modului în care se comunică asupra relaţiilor de muncă şi profitabilităţii afacerii, consecinţele se văd. Jacques Salomé consideră că un director care utilizează un stil autoritar în relaţiile cu angajaţii trebuie să se aştepte că va pierde 50% din energia şi din competenţele lor. Ineficienţa sau lipsa comunicării se soldează cu pierderi de energie, ceea ce se va reflecta prin scăderea randamentului la nivelul întreprinderii. Concluzia psihanalistului francez ar trebui să ne pună serios pe gånduri: „Eu cred că adevărata criză cu care se confruntă omenirea acum nu este cea economică, ci una relaţională, care ne costă foarte mulţi bani!“
«Cuvintele sunt indispensabile pentru comunicare, dar insuficiente pentru a întreţine vie o relaţie!»
Jacques Salomé, psihosociolog, creatorul metodei de comunicare relaţională ESPERE
Despre stabilitatea emoţională
Instabilitatea emoţională (sau variaţiile emoţionale) a persoanelor responsabile sau sub autoritatea cărora lucrez antrenează din partea mea un consum maxim de energie. Pånă la un asemenea punct încåt, în primele ore ale zilei de lucru, există o lipsă importantă de energie disponibilă şi un prag de tensiune, de iritabilitate deja ridicat… nu numai la mine, ci adesea la tot personalul.
Pentru a putea lucra cu maximum de energie şi pentru a putea să-mi îndeplinesc obiectivele propuse în activitatea mea profesională:
1. Aştept de la persoana responsabilă, de care depind direct, să-şi poată pune maximum de competenţă şi de experienţă în serviciul meu.
2. Doresc din partea persoanei responsabile, de care depind, să-şi exprime opiniile critice pentru a-mi creşte eficienţa. Să critice acţiunile, actele mele şi nu persoana mea.
3. Aştept de la aceasta un sprijin direct, cånd sunt în dificultate, fără judecăţi de valoare, fără reproşuri sau acuzaţii.
4. Cer un cadru pentru a comunica cu celălalt în afara situaţiilor de criză. Cadru în care fiecare să se poată exprima şi face auzit. Dincolo de căutarea unui acord posibil, doresc împărtăşirea experienţelor şi diferenţelor.
5. Solicit posibilitatea de exprimare directă, asumåndu-mi riscul de a vorbi despre mine, cåt şi acela ca persoana responsabilă, de care depind direct, să nu-şi însuşească punctul meu de vedere.
6. Aştept ca reuşitele mele să fie recunoscute şi apreciate
Cum să stabileşti o relaţie adecvată de comunicare cu un superior
Jacques Salomé consideră că relaţiile de muncă depind în totalitate de şeful ierarhic:
• de felul în care a ajuns în postul respectiv (pe baza competenţei sau prin favoritisme);
• de ceea ce el însuşi investeşte în slujba sa;
• de felul în care îşi exercită autoritatea de care dispune. O exercită într-un mod autocratic („Eu am dreptate şi nu mai discut!“), într-un mod lejer („Fă ce vrei şi vom vedea ce iese!“), într-o manieră manipulatoare („Te las să crezi că tu eşti cel care a avut ideea pe care eu vreau să o văd realizată.“), într-un mod paternalist (Te iau sub aripa mea ocrotitoare şi te fac dependent de mine.“) sau într-un mod cooperant („Am înţeles punctul tău de vedere, iată care este al meu, să încercăm să vedem ce au în comun punctele noastre de vedere, unde diferă, unde sunt incompatibile şi să încercăm să facem împreună o alegere.“).
Nu este deloc uşor să încerci să stabileşti relaţii de reciprocitate, de împărtăşire a cunoştinţelor şi de punere în comun a competenţelor cu un superior care este nesigur pe sine şi care se ascunde în spatele funcţiei pentru a-şi camufla disconfortul sau incompetenţa.
Interviu / Naquet:«Sunt coautor al tuturor relaţiilor mele»
Aleth Naquet este psiholog clinic (Diplôme d’études supérieures spécialisées – DESS – în psihologie clinică şi psihopatologie la Universitatea din Paris). A fost formată de către Jacques Salomé. Din 1996, este formator şi moderator în relaţiile umane. Este preşedinta Institutului ESPERE din Franţa.
Aleth Naquet consideră că irosim mare parte din timp vorbind despre celălalt: „Tu faci, tu nu faci, tu ar trebui… tu.. tu…tu“. Este nevoie să învăţăm că o comunicare autentică începe cu „eu“. În orice relaţie de comunicare există doi. Unul la un capăt, altul la celălalt. Fiecare este responsabil de capătul său de relaţie.
Capital: Care ar fi primul sfat pe care l-aţi da unui angajat pentru a fi eficient în activitatea lui?
Aleth Naquet: Prima regulă, să înveţe să spună „Eu“. În loc să spună într-o relaţie profesională „Ai greşit!“, să înveţe să spună „Eu am un punct de vedere diferit de al tău!“
Capital: Dar unui şef?
Aleth Naquet: Să înveţe să comunice autentic, relaţional. A comunica înseamnă a pune în comun ceva. Un şef care nu ştie să comunice pune în pericol întreprinderea pe care o conduce.
Capital: Unde se poate învăţa acest mod autentic, relaţional de comunicare.
Aleth Naquet: Din păcate, această comunicare nu se învaţă la şcoală. Profesorii nu sunt formaţi să comunice relaţional. Nici măcar la facultăţile de comunicare nu se învaţă altceva decåt comunicarea pentru consum: publicitate, marketing, relaţii publice.
Capital: Ce soluţii propuneţi?
Aleth Naquet: Metoda ESPERE. Este un model care permite mai multă ascultare şi relaţii mai sănătoase între oameni. Mai mult respect de sine şi faţă de ceilalţi.
Capital: Cåt timp este necesar pentru a învăţa să comunicăm potrivit acestui model?
Aleth Naquet: Depinde de ritmul fiecăruia. Important este să-l înţelegi şi să perseverezi apoi în aplicarea lui. Dacă vrei să utilizezi doar cåteva instrumente pe care ţi le pune la dispoziţie metoda ESPERE, nu este nevoie de prea mult timp.
Capital: Metoda conţine abordări diferite ale comunicării personale faţă de cea utilizată în relaţiile profesionale?
Aleth Naquet: Nu. Se folosesc aceleaşi norme, reguli, instrumente. Doar că voi face alegeri între ceea ce comunic în relaţia personală şi ce pot comunica în relaţia profesională. În organizaţii este multă poluare relaţională, care demotivează oamenii.
Capital: Care este factorul cel mai agresiv în această „poluare relaţională“?
Aleth Naquet: Cånd în relaţie este pusă funcţia şi nu persoana. Cånd relaţia se bazează pe putere şi nu pe autoritate, competenţă profesională. În acest caz, de regulă, şeful are o instabilitate emoţională. Se enervează, ţipă, face crize. Un astfel de şef sau coleg este foarte periculos pentru echipă, deoarece diminuează energia ei, îi împiedică pe oameni să dea ce au mai bun în ei.
Capital: Cine este responsabil cu identificarea şi remedierea acestor probleme de comunicare relaţională?
Aleth Naquet: Conducerea şi cei de la resurse umane, cånd se constată că în companie cresc fluctuaţia, absenteismul, întårzierile, greşelile. Este nevoie de un plan de formare în comunicare a managerilor. Cånd apare o problemă, şeful trebuie să-şi pună imediat în funcţiune toate cunoştinţele şi experienţa lui de relaţionare cu oamenii pe care-i coordonează. Cånd un angajat se duce la şeful lui cu o problemă, el trebuie să plece de la această întålnire energizat, motivat.
Capital: Există strategii de implementare a unei comunicări relaţionale la nivelul întregii companii?
Aleth Naquet: Desigur. Mai întåi însă trebuie făcută o analiză pentru a diagnostica tot ceea ce nu merge bine în companie. După aceea, se trece la elaborarea unui plan adecvat nevoilor identificate şi, în final, la implementarea unui program de instruire potrivit în domeniul comunicării relaţionale.
Capital: Cåt costă un astfel de program?
Aleth Naquet: Diferă de la caz la caz. Dacă directorul înţelege că rentabilitatea firmei depinde de bogăţia umană, atunci va face investiţiile necesare pentru ameliorarea comunicării în companie. Vă asigur că în trei luni se vor vedea rezultatele.
Cum să faci să te simţi bine şi să te împrieteneşti cu colegii
Reguli de igienă relaţională extrase din metoda ESPERE:
• Să evităm să vorbim despre celălalt în locul său.
• Să vorbim celuilalt printr-un mesaj care începe cu eu.
• Să folosim des confirmarea: în loc să ne opunem, să contrazicem, să ne înfruntăm, mai bine să confirmăm că am înţeles bine punctul de vedere al celuilalt, convingerea sau ideea sa.
• Să ne exprimăm punctul de vedere: să ne asumăm riscul de a defini, de a enunţa poziţia, de a îndrăzni să confruntăm percepţia noastră cu a celuilalt.
• Să descoperim că întotdeauna într-o relaţie suntem trei: celălalt, eu şi relaţia care ne uneşte.
• Să conştientizăm că într-o relaţie ambii interlocutori transmit două tipuri de mesaje:
1. mesaje pozitive, stimulatoare, tonice, constructive, care, dacă celălalt interlocutor ştie să le primească şi chiar să le amplifice, vor da roade: dinamizează vitalitatea, energia, afecţiunea, încrederea şi stima de sine.
2. mesaje toxice, parazitare, negative sau destabilizatoare, care, dacă nu ştim să le înapoiem expeditorului (ca fiind punctul său de vedere, percepţia sa asupra noastră sau asupra situaţiei), ne afectează vitalitatea, ne consumă energia, în sensul că ne diminuează stima faţă de noi înşine, încrederea.
