La 9 august s-a împlinit un sfert de secol de la numirea domnului Vladimir Putin ca prim-ministru. Armata ucraineană i-a pregătit un cadou mai special pentru acest jubileu. Pentru prima dată după 80 de ani, armata unui Stat străin a trecut frontierele Rusiei.
Avertismente ignorate
Intenția ucrainenilor de a deschide un nou front în regiunea Kursk a fost cunoscută dinainte de partenerii externi ai Kievului – fiindcă altfel nu se explică în ce mod cercetarea Districtului Militar Leningrad, lucrând în propriul spațiu de competență (Finlanda, Suedia) a intrat în posesia acestei informații și a raportat-o Marelui Stat Major.
Neavând posibilitatea să verifice informația – ca urmare a indisponibilității avioanelor-radar Beriev A-50 – șeful MStM rus, generalul Gherasimov, a ales să o ignore, potrivit editorialului publicat de EVZ.ro.
A ignorat și informațiile similare primite de la directorul KGB/FSB, Alexandr Bortnikov. Atitudinea generalului rus poate părea inexplicabilă, dar existau argumente puternice că partenerii externi ai Ucrainei, în special SUA, nu vor permite un atac pe direcția Briansk – Kursk.
Astfel, ucrainenii au avut posibilitatea să concentreze discret la frontiera Regiunii Kursk șase brigăzi de elită: 46, 80 și 82 de asalt aerian; 22, 61 și 88 mecanizate. Peste zece mii de militari!
Mai lipsea un singur lucru: aprobarea partenerilor, fiindcă echipamentele ce urmau a fi folosite sunt primite ca ajutor militar extern. La nivelul partenerilor existau rețineri, fiindcă planul ucrainean de operațiuni prevede izolarea regiunii Belgorod. În prezent, Federația Rusă are 12 baze de stocare a armelor nucleare.
Dintre acestea, trei sunt aproape de frontiera cu Ucraina: arsenalele de la Briansk, Voronej și Belgorod. După seria de atacuri cu rachete și drone din vara anului trecut, se presupune că arsenalul nr. 1150 Belgorod (FBKr–22 din cadrul U.M. 25624) a fost evacuat, dar nu există certitudine în acest sens. Dacă ar fi să ne luăm după atmosfera sumbră în care a decurs ședința Consiliului de Apărare rus din 7 august, s-ar putea ca arsenalul nuclear 1150 Belgorod să nu fi fost evacuat în totalitate. De aceea, gl. Gherasimov considera că e exclus un atac.
Dar, așa cum scriam săptămâna trecută, Comisiile de apărare reunite ale Senatului și Camerei Reprezentanților au adoptat, în ultimele zile din iulie, Raportul asupra priorităților strategice, în care e scris negru pe alb: „singura cale de acțiune viabilă este de a mări amploarea, capacitatea și libertatea de a folosi materialele furnizate Ucrainei, astfel încât să poată împinge Rusia înapoi.” AICI
Obiectivele imediate
Așa cum scriam acum două săptămâni, „Pentru a menține frontul de peste 3.700 de kilometri, Armata rusă a prevăzut pentru acest an recrutarea a 520.000 de voluntari. În semestrul 1, a reușit să recruteze numai 190.000.” (AICI).
În plus, Armata rusă este de mai mult timp afectată de lipsa de mijloace mecanizate, ceea ce îi diminuează mobilitatea. În aceste condiții cercetarea ucraineană a stabilit că frontiera Regiunii Kursk e în continuare slab apărată, prin ”puncte de rezistență îndelungată” (DOT) cu efective reduse și dispuse la distanțe considerabile, intervalurile fiind acoperite cu drone de observare.
Obiectivele imediate. Având libertatea de a folosi materialele furnizate de parteneri pentru a exploata această vulnerabilitate, Armata ucraineană a început să împingă Rusia înapoi, departe de frontiere. Nu există dovezi că atacul ar fi vizat prioritar arsenalul nuclear nr. 1150 Belgorod.
Cele trei obiective au fost stația GAZPROM de la Sudja, ultima prin care trec gazele rusești către Europa; platforma nuclearo-electrică Kurceatovsk; magistrala feroviară Moscova – Orel – Lgov (Kursk) – Belgorod. Toate cele trei obiective sunt subsumate noilor strategii, focalizate pe războiul economic, așa cum semnalam (AICI). Astfel:
Ca urmare a faptului că Batalionul 99 din cadrul Brigăzii 61 Mecanizate ”Stepova” a pus stăpânire pe stația GAZPROM Sudja, Moscova nu mai este în măsură să recompenseze, prin livrări de gaz metan, ”guvernele prietene” din Austria și Ungaria. Ca urmare, mă aștept ca domnul Viktor Orbán să nu mai manifeste aceeași râvnă în blocarea ajutoarelor U.E. pentru Ucraina, iar domnul Nehammer să nu mai arate aceeași îndârjire în blocarea, sub pretexte mincinoase, a liniei strategice de aprovizionare Alexandropolis – Cernăuți.
Platforma atomoelectrică Kurceatovsk, de lângă Kursk, are 3 reactoare, cu o putere totală de 3.000 MW electrici: de peste două ori cât CNE Cernavodă. În toată Rusia mai există numai o singură platformă nuclear-electrică de asemenea dimensiuni. În cursul zilei de vineri 9 august, primele grupe de cercetași ucraineni au ajuns în perimetrul centralei.
CNE Kurceatov având reactoare ”tip Cernobîl”, Agenția Internațională pentru Energie Atomică a îndemnat ambele părți să „dea dovadă de cea mai mare reținere pentru a evita un accident nuclear care ar putea avea consecințe radiologice grave”.
După ce primele posturi de transformare au sărit în aer, partea rusă a început procedurile de închidere la cald a reactoarelor: locația e la 500 km de Moscova, orice incident s-ar solda cu contaminarea radioactivă a mumiei lui Lenin!
CNE Kurceatovsk aprovizionează cu energie electrică 20 de regiuni ale Rusiei europene, care au intrat sau vor intra în restricții de consum, cu efect asupra industriei și populației. Regimul Putin nu mai poate susține teza ”victoriilor din Ucraina”, fiindcă rușii încep să simtă pe pielea lor efectele războiului.
Magistrala feroviară Moscova – Orel – Kursk (Lgov) – Belgorod este vitală pentru aprovizionarea forțelor ruse care amenință Harkovul, iar prin branșamentul spre Kastornaia – Novaia, și pentru aprovizionarea Frontului din Donbass.
Blocarea magistralei zădărnicește orice nouă ofensivă de amploare spre Harkov și afectează menținerea teritoriilor din Donbass cucerite de Armata rusă în urma recent încheiatei ofensive.
Derularea operațiunii
După 80 de ani, pentru prima dată o armată străină a intrat pe teritoriul Rusiei la 6 august, blocând comunicațiile rușilor și bruind dronele de recunoaștere. Apoi parașutiștii ucraineni s-au prezentat pur și simplu la 5 puncte de control trecere frontieră, pe un front de 40 kilometri!
Legea rusă interzice trimiterea recruților peste frontieră, cât timp starea de război nu a fost declarată. În condițiile penuriei de efective profesioniste, punctele de control de la frontieră erau apărate de plutoane de recruți slab înarmați, care s-au predat după câteva minute de lupte.
Batalioanele ucrainene au pătruns deci în spatele fortificațiilor de la frontieră și, pentru a lărgi breșele, au înaintat paralel cu frontiera de Stat, de partea rusă. În spatele liniei de fortificații erau desfășurate forțe de baraj cecene, ”Akhmat Sila”, cu misiunea de a împiedica retragerea rușilor de pe front – Statul Major de la Moscova nu-și face iluzii privind ”valoarea” recruților desfășurați la graniță.
Confruntați cu trupele speciale ucrainene, kadîroviții au dat bir cu fugiții, lăsând descoperit spatele frontului rus. Comandantul acestor fugari, generalul Apty Alaudinov, trăiește pe altă lume: în opinia sa, „această bătălie decisivă va duce la prăbușirea Kievului”!
Apoi, batalioanele ucrainene au atacat, rând pe rând, a ”punctele de rezistență”. Așa cum scriam acum aproape doi ani (AICI) acestea au fost construite în doru-lelii și nu sunt capabile de apărare circulară. În câteva ore, punctele de rezistență ”îndelungată” care alcătuiesc Linia fortificată ” Zasechnaya”, construită la prețul de 10 miliarde de ruble (130 milioane $) de firmele răposatului Prigojin, au căzut.
Abia atunci Comandamentul regional rus a început să aibă bănuieli și a trimis elicopterele să verifice situația: două aparate au fost doborâte aproape imediat. Altele nu au mai venit, fiindcă baza aeriană Lipetsk a fost atacată ”cu drone”. Persoane avizate susțin însă că pe înregistrări se aude zgomotul avioanelor cu reacție. Regimentul 968 aviație a încetat să mai existe. Singurele rezerve de care mai dispunea
Comandamentul regional erau trupe Rossgvardia, echipate și instruite să reprime manifestații de protest, nu să facă față blindatelor. Guvernatorul interimar din Kursk, Aleksei Smirnov, a ordonat totuși ca batalionul Rossgvardia să fie îmbarcat în camioane și trimis să astupe găurile din raioanele fortificate.
N-a mai ajuns: a fost interceptat de HIMARS în satul Oktyabrskoye, nimeni nu a scăpat cu viață. Rușii au înregistrat peste 1700 de pierderi, numai în prima zi a atacului.
Deîndată ce străpungerile frontului rusesc au fost asigurate iar contraatacul rus zdrobit, batalioanele motorizate ucrainene s-au îndreptat spre țintele lor din adâncime: instalațiile Gazprom, centrala atomoelectrică, magistrala feroviară.
Soluția: KGB/FSB
La 7 august, situația devenise scandaloasă. Președintele Putin a format ad-hoc un fel de Stavka (Consiliu de Apărare), cu participarea celor mai apropiați colaboratori: președintele KGB/FSB, Bortnikov; ministrului Apărării, Belousov; secretarul Consiliului de Securitate, Șoigu. Generalul Gherasimov a fost chemat la raport, prin teleconferință.
Dânsul a încercat să convingă Stavka că ”atacul ucrainean a fost stăvilit”. Între timp posturile de transformare de la Kurceatovsk ardeau unul după altul. Așa spontan, zău! Luat la bani mărunți, generalul a recunoscut că ”cel puțin 4 brigăzi ucrainene” se află pe teritoriul rus și nu are la fața locului ce efective să le contrapună: trupele din regiunile vecine sunt rărite după trei luni de ofensivă aproape zadarnică, transferul lor spre Kursk ar oferi alte oportunități ucrainenilor, despre care cercetarea raportează că au 14 brigăzi nou formate, gata să fie introduse în luptă. A cerut aducerea de întăriri din Siberia, de la Irkutsk: recruți cu trei luni de instrucție!
Sub presiunea acestei Stavka ad-hoc, comandanții militari ruși din regiunile apropiate au promis totuși unele întăriri. Dar oricum aceste trupe nu dispun de armamentul necesar: trei sferturi din tehnica blindată e în remont după ofensiva din primăvară – vară.
Iar tehnica disponibilă, așa puțină câtă mai este, nu poate fi transportată spre Kursk, întrucât magistrala feroviară e blocată. Exasperat, președintele Putin a decretat ”operațiune antiteroristă” și a scos de sub autoritatea Armatei ruse forțele din patru regiuni ale Districtului Militar Sud. Toate efectivele disponibile – Armată, Rossgvardia, Miliție, kadîroviți – au fost plasate sub comanda unificată a unui ofițer KGB/FSB, care este chiar directorul acestei instituții, domnul Bortnikov.
Armata rusă are o istorie de o mie de ani, dar niciodată în lunga sa istorie un ”okrug” nu a fost scos de sub autoritatea Statului Major General și trecut sub comanda unui polițist. Nici măcar în cele mai negre zile ale Marii Terori, când generalii ruși erau demiși și executați la duzină.
Dacă ar mai trăi, tovarășul Ceaușescu i-ar explica domnului Putin că schimbarea șefului Armatei, în plină criză, e o idee foarte proastă; dar să-l schimbi cu un ofițer al Poliției Politice, e o idee catastrofală. Practic întreg eșalonul de comandă al Armatei ruse a recepționat mesajul: urmează un val de arestări!
Dă-le o sută, Nicule!
Decizia a amplificat haosul, panica s-a instalat în rândul locuitorilor din Kursk. În mai 2023, tot așa, Kremlinul a decretat ”operațiune antiteroristă” pentru a opri infiltrarea ucrainenilor în zona Belgorod: s-a ordonat ca ”teroriștii” să fie respinși cu tunul. Artileriștii ruși și-au întors bateriile spre satele cucerite de dușman și le-au ”eliberat” prin demolare temeinică.
Populația rusă nu a uitat lecția: dacă înainte de decretarea ”operațiunii antiteroriste” erau 6.000 de refugiați, luni erau 121.000, iar alte zeci de mii de locuitori așteptau să fie evacuați. Evident că acest aflux masiv de populație civilă a blocat instantaneu șoselele din regiune – așa cum se întâmplase și în mai 2023, când brigăzile antiteroriste ”Alfa” și ”Vîmpel”, sosite pe cale aerului de la Moscova, rămăseseră blocate o zi întreagă pe aeroportul Belgorod (AICI).
Comandanții militari din regiunile învecinate sunt deci în imposibilitatea de a trimite întăriri, chiar și pe cale rutieră: un pluton de străvechi tancuri T-62M, blocat pe șosea de valul de refugiați, a fost anihilat de dronele ucrainene în câteva minute. În plus, militarii știu de rezervele ucrainene și fiecare își păzește zona de responsabilitate, ca să nu se trezească în fața Curții Marțiale.
Și evident, în mediile militare s-au întețit comentariile negative la adresa modului în care domnul Bortnikov gestionează operațiunea: oare kaghebiștii n-au învățat nimic din pățania de acum un an?
Președintele Putin a început să își dea seama de efectul destabilizator al deciziei sale, care contrapune Armata și KGB/FSB: „„Un alt obiectiv evident al inamicului este să semene discordie și zâzanie în societatea noastră, să intimideze oamenii, să distrugă unitatea și coeziunea societății ruse”. Pentru a drege lucrurile și a opri valul de refugiați, domnul Putin a ieșit la Televiziunea de Stat și să anunțe măsuri de sprijin în favoarea populației afectate.
În ultimele luni am scris de mai multe ori despre situația financiară dificilă a Rusiei (vezi spre exemplu AICI). Dar nici eu nu mă așteptam ca președintele Rusiei să anunțe solemn că refugiații vor primi ajutoare în sumă de… 100 Euro de persoană! Comentând situația financiară a țării, guvernatorul Băncii Centrale, Elvira Nabiullina, a declarat: „Nava noastră intră în ape foarte furtunoase, pentru care nu avem hărți”. Faptele îi dau dreptate!
Mazilirea
În cursul week-endului, domnul Bortnikov a preluat Comandamentul unificat al acțiunii antiteroriste Kursk. Primele sale rapoarte au fost devastatoare: generalul Gherasimov minte de la cap la coadă. Nu numai că Armata ucraineană nu a putut fi oprită, dar nici întăriri semnificative nu pot fi aduse! Stavka a dat ordinul obișnuit în situații de dezastru: Nici un pas înapoi! Plutoanele de gardiști care asigură paza Centralei Kurceatovsk au început să sape tranșee în jurul reactoarelor, sperând că dronele îi vor cruța.
Noua comandă nu reușește să stabilizeze situația: trupele ucrainene au pătruns în adâncimea operativă, au ocupat peste 1.000 de kilometri pătrați de teritoriu rus, Gara Centrală din Moscova e plină de refugiați, se profilează o catastrofă umanitară.
Iar relațiile dintre Armată și KGB/FSB se tensionează. Pentru subordonați, Gherasimov e un fel de Milea: violent și uneori grobian, dar respectat datorită nivelului său profesional. Iar toți știu că i s-a luat comanda fiindcă a încercat să-și protejeze subordonații, confruntați cu o situație militară fără ieșire. De aceea, demiterea îi sporește popularitatea. În trecut, kaghebiștii lui Bortnikov l-au acuzat de complicitate cu tentativa de lovitură de stat a lui Prigojin, dar președintele Putin nu a îndrăznit să se atingă de el: e prea popular în Armată.
Dacă în zilele următoare îl împinge curentul pe fereastră, după moda rusească, apare riscul unei rebeliuni militare căreia regimul nu are cum să-i facă față. Iar dacă nu alunecă de la etaj, generalii vizați de KGB/FSB spre arestare se vor regrupa în jurul său, încă de la prima mișcare a zbirilor lui Bortnikov.
Luni, 12 august, domnul Putin a avut o ședință cu factorii guvernamentali din regiunile Belgorod, Briansk și Kursk, prilej cu care i-a admonestat dur pe guvernatorii Smirnov, Gladkov și Bogomaz, aruncând asupra lor responsabilitatea haosului creat. Când cei vizați au încercat să aducă în discuție responsabilitatea Comandamentului militar unificat, deci a generalului KGB/FSB Bortnikov, li s-a luat cuvântul.
Perspective
Făcând abstracție de evenimentele interne din Rusia, de conflictul pe care fără îndoială îl va crea înlocuirea generalului Gherasimov cu un kaghebist, să ne concentrăm asupra determinațiilor externe. Administrația Biden a declarat că armele americane pot fi utilizate pe teritoriul Rusiei, fiindcă ucrainenii „iau măsuri legitime pentru a se proteja de atacurile care provin din acea regiune”. Un purtător de cuvânt al Ministerului german al Apărării a declarat că obiectivul Berlinului este „să sprijine Ucraina în apărarea sa împotriva agresorului rus” și, în temeiul dreptului internațional, ucrainenii pot folosi armele livrate de Germania „pentru a se apăra împotriva acestor atacuri”.
Nu știm însă dacă faptele sunt pe măsura vorbelor: oare ucrainenii au primit armamentul și muniția necesare pentru a dota cele 14 brigăzi recent formate și a le introduce în adâncimea dispozitivului militar rusesc, prin breșa creată? Modul în care au decurs lucrurile în ultimul an nu arată că partenerii vestici ai Ucrainei ar fi excelat în acest sens.
Dacă de această dată Ucraina dispune totuși de dotările necesare, actuala ofensivă va putea fi exploatată pentru a bloca logistic orice tentativă de nou atac împotriva Harkov, poate chiar și pentru a ataca flancul drept al dispozitivului militar rusesc din Donbass – ceea ce ar schimba radical mersul întregului război. Dar nu știm, deocamdată, dacă șovăielnicii sponsori occidentali s-au ținut de astă dată cât de cât de cuvânt.
Dacă Ucraina nu dispune decât de promisiuni fără acoperire, va avea dificultăți ca să mențină blocajul asupra celor trei obiective – colectorul de gaze, centrala atomoelectrică și magistrala de cale ferată. Pentru Regimul Putin, recucerirea acestora este o problemă de prestigiu: curând Kremlinul își va aduna toate forțele rămase pentru a lovi.
Apare posibilitatea ca o contraofensivă rusă să vizeze orașele Cernihiv, Sumy și Harkov. Din nou, mii și mii de militari vor fi murit degeaba, victime ale lașității politicienilor. Iar mai devreme sau mai târziu, amenințările domnului Medvedev se vor materializa: „Vom face totul pentru a aduce cele mai noi tancuri rusești la Berlin, pe Platz der Republik”.