‘În anul 2016, un sfert din populaţie nu a fost afectată de sărăcie datorită existenţei transferurilor sociale. Doar pensiile au făcut ca 20,1% din populaţie să nu ‘cadă’ în această situaţie nefavorabilă. Dacă în anul 2016 nu s-ar fi plătit pensiile şi celelalte transferuri sociale, aproape jumătate din populaţie (49,6%) s-ar fi situat sub pragul sărăciei relative şi în mod evident situaţia s-ar fi înrăutăţit în cazul persoanelor vârstnice (65 de ani şi peste) care, într-o proporţie de 85,3%, ar fi fost în stare de sărăcie relativă’, informează INS.
Aceeaşi situaţie s-ar fi înregistrat şi la persoanele aflate în grupa de vârstă 55-64 de ani, dar într-o proporţie mai redusă, de 54,1%.
‘În cazul teoretic în care veniturile ar include pensiile, dar nu şi celelalte tipuri de transferuri, situaţia s-ar ameliora cumva în sensul că proporţia săracilor ar coborî la circa 29% din populaţie. Evident că pensiile determină cea mai mare ‘ieşire’ din starea prezumtivă de sărăcie pentru persoanele vârstnice (aproape 65% dintre acestea), dar şi cea mai scăzută în cazul copiilor şi tinerilor de până la 18 ani, acest tip de transfer social nefiindu-le caracteristic. Lipsa altor feluri de transferuri sociale, de care beneficiază în mod obişnuit copiii şi tinerii, ar fi resimţită de 7% dintre aceştia’, menţionează sursa citată.
Conform INS, rata sărăciei relative a ajuns la 25,3% anul trecut şi a inclus, astfel, peste cinci milioane de români, valoarea indicatorului fiind în uşoară scădere, cu 0,1 puncte procentuale, faţă de anul precedent.
‘Estimată pe baza veniturilor totale disponibile, exclusiv contravaloarea consumului din resurse proprii ale gospodăriei, rata sărăciei relative a fost în anul 2016 de 25,3%. În valori absolute, numărul săracilor corespunzător acestei rate a fost de 5,006 milioane persoane. Peste unul din patru locuitori ai României trăia într-o gospodărie ale cărei venituri erau mai mici decât pragul stabilit la nivelul de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult-echivalent. În perioada 2013-2016, rata sărăciei, estimată în raport cu pragul stabilit în funcţie de nivelul şi distribuţia veniturilor din anul pentru care se face evaluarea, a evoluat ascendent, de la valoarea 23,0%, la 25,3% în ultimul an’, se arată în document.
Rata sărăciei relative a crescut, în 2014, cu 2,1 puncte procentuale la 25,1%, în 2015 a ajuns la 25,4%, iar în 2016 a scăzut la 25,3%.
Potrivit sursei citate, riscul de sărăcie afectează, însă, cu intensitate diferită populaţia în funcţie de grupa de vârstă, de capacitatea de muncă de care dispune şi, evident, de veniturile dobândite.
‘Pe întreaga perioadă analizată, cea mai înaltă incidenţă a sărăciei s-a înregistrat în rândul copiilor şi tinerilor în vârstă de până la 18 ani, peste o treime dintre aceştia s-au aflat sub pragul de sărăcie, mult peste nivelurile corespunzătoare adulţilor (creşterea în 2016 faţă de 2013 a fost de 2,5 puncte procentuale). Starea de sărăcie în această perioadă s-a menţinut la cote ridicate şi la tinerii cu vârste între 18-24 ani (diferenţa faţă de începutul perioadei a fost de 2,1 puncte procentuale), în 2016 ajungând să afecteze puţin sub o treime dintre ei’, subliniază INS.
Statistica relevă faptul că populaţia vârstnică (de 65 ani şi peste) este afectată într-o măsură mai redusă de sărăcie (aproape 1 din 5 dintre aceştia), nivelul ratei fiind inferior mediei pe ansamblul populaţiei. Totodată, rata sărăciei în rândul vârstnicilor a crescut, în perioada 2013-2016, cu 4,6 puncte procentuale.
