In privinta trabucurilor, toata lumea este de acord ca cele mai bune sunt produse in Cuba. Aceasta se datoreaza calitatii exceptionale a tutunului, insula caraibiana beneficiind de cele mai bune conditii climatice si de sol pentru cultura acestei plante. Iar in capitala Cubei, Havana, se afla cele mai vechi ateliere, unde trabucurile sunt fabricate manual dupa retete ce se transmit din tata in fiu. Secretele pentru obtinerea aromelor specifice fiecarei marci constau in dozarea a diferite tipuri de frunze de tutun, rezultand in final celebrele havane exportate in intreaga lume. Un trabuc adevarat are trei componente de baza: foia exterioara – capa, care ii confera aspectul exterior, foia de legatura – capote, care fixeaza miezul si tripa, care da aroma si consistenta fumului.
La havane nu se foloseste tocatura de tutun, ci frunzele sunt taiate si infasurate manual, astfel incat fiecare trabuc este unic. In procesul tehnologic, se utilizeaza frunze de tun provenind din cel putin trei recolte diferite. La acest nivel de calitate, trabucurile sunt comparate cu vinul: cu cat au mai multi ani, cu atat capata arome mai fine si mai delicate. De regula, se considera ca maturarea completa a unei havane se obtine dupa cinci-sapte ani, timp in care fermentatia tutunului este completa si este eliberata intreaga savoare a aromei. Trabucurile se clasifica in patru categorii, in functie de culoare, care poate fi asimilata cu o scala a tariei: Claro – cafeniu deschis, Colorado Claro – cafeniu, Colorado – cafeniu inchis si Maduro – negru. Tigaretele, care in loc de hartie pentru invelirea tutunului utilizeaza frunza de tutun, nu sunt trabucuri, fiind confectionate industrial din tutun tocat, chiar daca uneori copiaza forma unui trabuc.
Fumatorii de pipa constituie o categorie aparte. De regula, printre acestia se numara colectionarii de pipe si accesorii pentru acestea. Pasionatii au colectii impresionante de pipe fabricate din cele mai diverse materiale, de la lemn de diverse esente, la spuma de mare, corn sau os. La acestea se adauga perii si filtre pentru pipe, butucel de pipa (futac) si alte accesorii. Un fumator de pipa va utiliza mai multe pipe intr-o zi, intrucat dupa fiecare utilizare pipa trebuie lasata sa se odihneasca un timp. Daca pentru trabuc este recomandabila umidificarea tutunului, la pipa tutunul trebuie sa fie uscat. De aceea cutia de tutun pentru pipa, proaspat cumparata, trebuie tinuta 24 de ore la uscat la temperatura camerei.
Tutunul mai poate fi savurat si fara inhalarea fumului. Astfel, tutunul de prizat este un amestec aromatizat (menta, caise, zmeura) obtinut prin combinarea a mai multor sortimente, cultivate special pentru acest scop. Amestecul este uscat si pisat pana la stadiul de pudra de tutun. Tutunul de prizat sau snuff-ul a fost prima forma sub care a fost cunoscut in Europa, dupa aducerea plantei aici, in secolul al XV-lea. Utilizarea pe scara larga a snuff-ului este legata de inceputul industrializarii, cand minerii il foloseau ca alternativa a tigarilor (fumatul este interzis in mine) si avea proprietatea de a desfunda de praful de carbune caile respiratorii.