Summit-ul NATO de la Madrid a alimentat teoriile conspirației despre rolul alianței în Ucraina, care s-au răspândit rapid în mass-media rusă. Între timp, teoreticieni precum politologul american John Mearsheimer reafirmă că, ducând acest război, Rusia nu face decât să reacționeze în fața ostilității Occidentului.
Războiul lui Putin nu a fost niciodată despre NATO
Argumente similare au fost prezentate și de Noam Chomsky. Publicația Foreign Policy explică de ce această teorie are o mare fisură: recent, președintele Vladimir Putin a confirmat că războiul pe care-l poartă în Ucraina este unul de cucerire imperialistă, și nu de apărare împotriva NATO, așa cum au susținut în mod repetat apologeții săi.
”Din câte se pare, ne revine nouă misiunea să luăm înapoi şi să ne întărim” a declarat Putin, referindu-se la cuceririle rusești din trecut, în timp ce și-a comparat moștenirea cu cea a lui Petru cel Mare.
Președintele rus afirma înainte de invazie că nu crede că Ucraina este o țară reală și că ucrainenii fac parte din „istoria, cultura și spațiul spiritual al Rusiei”.
Dacă Rusia ar fi vrut Ucraina pe orbita sa, ar fi procedat altfel
Din moment ce acest lucru a fost ignorat de apologeții săi, Putin a declarat cât se poate de explicit că se identifică cu Petru cel Mare. În Marele Război al Nordului, Petru cel Mare a luptat contra Suediei, invadând o parte a teritoriului ei, precum şi ceea ce astăzi sunt Finlanda și o parte din Estonia şi Letonia.
Dacă Rusia ar fi vrut Ucraina pe orbita sa, ar fi putut alege calea stimulentelor economice, a cooperării politice și a ajutorului real pentru Kiev. În schimb, conducerea Rusiei a ales fanteziile imperialiste, demonizarea ucrainenilor la televiziunea de stat și, în cele din urmă, un război total.
După cum a subliniat Sarah Rainsford, corespondent în Europa de Est, remarcile lui Putin despre moștenirea pe care o are de la Petru cel Mare nu par să fie fost generate de frică. Putin nu părea încolțit, ci relaxat și zâmbitor. Iar armata de apologeți i-a apreciat atitudinea, considerând-o un semn că Rusia câștigă, dar și ca o confirmare suplimentară a faptului că o confruntare cu Occidentul nu va duce decât la mai multă vărsare de sânge inutilă.
Costurile unui război pentru Occident sunt menționate în mod constant, dar Rusia este cea care plătește un preț mult mai mare din punct de vedere economic, în pierderi de locuri de muncă și în distrugerea reputației sale diplomatice, subliniază publicația.
Putin își vede soldații ca pe o altă hoardă de iobagi care pot fi sacrificați
O altă problemă este că Putin își vede soldații ca pe o altă hoardă masivă de iobagi care pot fi sacrificați. Pierderile majore nu îl descurajează. Pentru a se simți descurajat, ar trebui să aibă o oarecare empatie pentru propriul popor.
Experții occidentali care sunt panicați de progresele Rusiei în estul Ucrainei trebuie să ia în considerare strategia pe termen lung. Kremlinul nu are niciuna, planurile sale de viitor fiind un soi de reverie etno-naționalistă, care nu seamănă cu fanteziile deranjate ale lui Hitler. A fost nevoie de șase ani de război și sacrificii masive pentru a-l învinge pe Hitler. Astăzi, tot ce trebuie să facă Occidentul este să continue să lovească economia Rusiei și să înarmeze milioane de ucraineni.
Un videoclip difuzat recent pe rețelele de socializare din Rusia este grăitor. În filmuleț, o văduvă de război din Rusia arată „cadourile” umilitoare pe care le-a primit în cinstea zilei de 12 iunie, sărbătoare națională în Rusia. Femeia arată un pachet mic de zahăr, o sticlă de ulei, niște hrișcă, fulgi de ovăz și alte câteva astfel de ”delicatese” pe care le-a primit cu „multă generozitate” de la oficialii din Rusia.