«Este incredibilă seninătatea cu care oameni politici, ziarişti, analişti, moderatori vorbesc despre subiecte care le sunt total străine.»
Întrebarea sezonului: unde vor ajunge banii de la FMI, pe semnătura cărui funcţionar vor fi aceştia împărţiţi, cine va fura mai mult din aceşti bani, PSD sau PD-L, cum vor fi împărţiţi aceşti bani firmelor private? Este incredibilă seninătatea cu care oameni politici, ziarişti, analişti, moderatori vorbesc despre subiecte care le sunt total străine, adâncind confuzia despre orice temă care ajunge să fie de actualitate. Acordul cu FMI este o astfel de temă.
Trebuie spus din start că toţi banii care vor veni dintr-un împrumut de la FMI vor ajunge la rezerva valutară a Băncii Naţionale, niciun cent în altă parte. Consolidarea rezervei în acest fel va face posibilă reducerea rezervei minime obligatorii (pe care băncile comerciale o păstrează la banca centrală), dar va consolida şi poziţia BNR în situaţia în care ar fi nevoie să intervină în sprijinul leului. Din banii de la FMI nu se va achita niciun euro care ar reprezenta datoria vreunei firme private. Dar dacă aceste datorii ale companiilor ar trebui achitate, respectivele firme ar veni pe piaţă pentru a cumpăra valuta necesară şi asta ar putea însemna o presiune asupra cursului. Într-o astfel de situaţie, BNR trebuie să fie la celălalt capăt, de vânzător de valută, pentru că eventuala depreciere a cursului afectează preţurile, datoriile persoanelor fizice sau juridice. În acest sens, banii de la FMI reprezintă o plasă de siguranţă, dar nicio firmă privată nu-şi va achita datoriile proprii cu bani de la FMI. Ideea este oricum stupidă, dar, se vede treaba, cu cât e mai absurdă, cu atât găseşte mai uşor adepţi şi răspândaci.
În acelaşi timp cu banii de la Fond am mai putea primi şi bani europeni. Aceştia au altă destinaţie: ei ar ajunge la bugetul de stat, pentru achitarea cheltuielilor curente, astfel că Ministerul de Finanţe ar fi nevoit să se împrumute mai puţin de pe piaţa bancară internă. În acest fel, alte sume, pe lângă cele provenite din reducerea rezervelor minime obligatorii, despre care am vorbit mai sus, ar rămâne la dispoziţia băncilor, adică surse pentru creditarea firmelor. În acest fel, dar din direcţii diferite, banii europeni şi cei de la FMI ar ajuta mediul de afaceri din România, fără ca din aceste sume să fie plătite datorii ale companiilor private.
Ceilalţi bani care ar veni în cazul unui acord cu FMI au destinaţii precise, dar diferite de primele două. BERD, de exemplu, se orientează spre sectorul privat, prin împrumuturi sau intrând în acţionariatul companiilor, dar mai ales către sistemul bancar. Banii de la BEI şi Banca Mondială merg direct către proiecte concrete (aducţiuni de apă, infrastructura locală etc.).
Cam spre aceste direcţii merg banii aduşi de un acord cu FMI. Şi mai trebuie spus că banii de la Fond sunt cei mai ieftini pe care îi poate accesa ţara noastră: dobânda este de aproximativ 3%. Dacă România ar dori să se împrumute pe piaţa privată externă, cea mai mică dobândă de la care ar porni discuţiile ar fi, probabil, peste 10%-12%…
