Serile de vară în parc sau la grătar înseamnă țânțari și încercarea disperată de a ne ține cât mai departe de ciupiturile lor. Se întreabă cineva ce se întâmplă cu aceste insecte în timpul iernii, când stăm numai în casă?
Pe măsură ce vremea se răcește, țânțarii încep să dispară din peisaj. Așa că este firesc să știm unde se duc insectele care ne fac vara un coșmar.
Condițiile calde și umede priesc țânțarilor
Potrivit The Conversation, țânțarii au cicluri de viață complexe care se bazează pe apa adusă în zonele umede, pe câmpii inundabile și containere care rețin apă. Fie că trăim o vară sub influența unor fenomene meteo precum El Niño sau La Niña, populațiile de țânțari se vor schimba în moduri diferite.
În lunile mai calde, ciclul lor de viață durează aproximativ o lună. Ouăle depuse în jurul apei eclozează, iar țânțarii imaturi trec prin patru stadii de dezvoltare. Larvele se transformă în pupe, din care iese un țânțar adult, se așează pentru scurt timp pe suprafața apei, apoi zboară pentru a găsi victime pe care să le ciupească și tot așa.
Odată cu sosirea anotimpului rece, activitatea lor încetinește
Apa este esențială, dar și temperatura este foarte importantă. Spre deosebire de animalele cu sânge cald, țânțarii nu își pot controla temperatura corpului. Cu cât este mai cald, cu atât țânțarii vor fi mai activi. Odată cu sosirea anotimpului rece, activitatea lor încetinește. Zboară mai puțin, nu mușcă la fel de des, se reproduc mai puțin, iar ciclul lor de viață durează mai mult. Temperatura joacă și ea un rol în determinarea capacității țânțarilor de a răspândi viruși.
Vremea rece nu este prielnică pentru țânțari, dar milioane de ani de evoluție le-au oferit câteva trucuri pentru a supraviețui.
Țânțarii nu dispar complet
Într-o după-amiază însorită de iarnă este posibil să observați în curte țânțari care vă bâzâie. Nu sunt la fel de mulți ca vara, dar sunt încă prin preajmă. Unii țânțari dispar cu totul. De exemplu, activitatea țânțarului dăunător Culex annulirostris, despre care se crede că joacă un rol important în răspândirea virusului encefalitei japoneze în Australia, scade semnificativ când temperaturile încep să scadă sub 17,5 ℃.
Studiile din Sydney au arătat că unii țânțari, precum Culex annulirostris, dispar. Alții, precum Culex quinquefasciatus și Culex molestus, rămân activi pe tot parcursul iernii.
Țânțarii pot dispărea în diapauză
Se știe că există mamifere care hibernează în timpul iernii, dar și țânțarii, ca alte insecte, pot intra într-o fază de inactivitate numită diapauză. Odată cu anotimpul rece, țânțarii adulți găsesc ascunzișuri, cum ar fi scorburile copacilor și vizuinile animalelor sau chiar în garaje, subsoluri sau alte structuri din jurul caselor. Acești țânțari pot trăi doar câteva săptămâni în timpul verii, dar intrarea în diapauză le permite să supraviețuiască multe luni în iarnă.
Unde se pot ascunde
Țânțarii se pot ascunde și în ochiurile de apă înghețate. De exemplu, există un grup de țânțari care aparțin genului Coquillettidia și ale căror larve se atașează de părțile scufundate ale plantelor acvatice, supraviețuind temperaturilor reci de iarnă. Dezvoltarea lor încetinește dramatic și vor rămâne în apă până la sosirea primăverii.
Nu doar țânțarii supraviețuiesc lunilor reci. Virusurile, cum ar fi virusul encefalitei japoneze sau virusul Ross River, pot supraviețui de la o vară la alta prin ouă de țânțari, stadii imature sau adulți în diapauză. Cunoașterea răspândirii sezoniere a țânțarilor ajută autoritățile sanitare să elaboreze programe de supraveghere și control.