Initial, Ordonanta de urgenta nr. 193 din 2002 privind introducerea sistemelor moderne de plata prevedea la articolul 1 obligativitatea acceptarii de plati prin intermediul cardurilor de catre serviciile de utilitate publica si institutiile publice care incaseaza impozite, taxe, amenzi sau penalitati. In plus, legea stabilea niste termene si niste sanctiuni pentru cei care nu respectau aceasta prevedere.Pana aici, toate bune si frumoase. Cand insa ordonanta a intrat in Parlament pentru a fi tran
Initial, Ordonanta de urgenta nr. 193 din 2002 privind introducerea sistemelor moderne de plata prevedea la articolul 1 obligativitatea acceptarii de plati prin intermediul cardurilor de catre serviciile de utilitate publica si institutiile publice care incaseaza impozite, taxe, amenzi sau penalitati. In plus, legea stabilea niste termene si niste sanctiuni pentru cei care nu respectau aceasta prevedere.
Pana aici, toate bune si frumoase. Cand insa ordonanta a intrat in Parlament pentru a fi transformata in lege, s-a petrecut o mica modificare. Caracterul obligatoriu al legii a devenit optional, pentru ca articolul 1 din Legea 250 din 2003 spune ca serviciile de utilitate publica si primariile „pot accepta incasari prin intermediul cardurilor”, adica cine vrea accepta, cine nu, nu.
Interesant este ca atat dupa votul Camerei Deputatilor, cat si dupa cel al Senatului a fost pastrata obligativitatea masurii, modificarea aparand la Comisia de mediere. „Eliminarea caracterului obligatoriu al masurii ma face sa cred ca, practic, nu se vrea introducerea sistemelor de plata prin mijloace electronice”, declara Varujan Pambuccian, presedintele Comisiei de IT&C din Camera Deputatilor.
De asemenea, termenele limita prevazute in textul initial al Ordonantei de urgenta nr. 193, care impuneau obligativitatea implementarii sistemelor electronice pana la 1 februarie 2003 pentru primariile municipiilor si 1 noiembrie 2003 pentru primariile oraselor au disparut, preferandu-se o formulare mai lejera: „in anul 2003, prevederile ordonantei se aplica experimental”. De fapt, legea nu face altceva decat sa confirme o realitate: atat in primariile de sector din Bucuresti, cat si in tara, plata taxelor locale a fost o chestiune mai mult experimentala. Este edificator faptul ca pagina de Internet a Primariei sectorului 1 din Capitala, unde ar trebui sa se gaseasca informatii despre sistemul electronic de plati, este in constructie.
Se pare insa ca prin normele metodologice a caror aparitie este anuntata pentru septembrie, se va incerca dregerea busuiocului, in sensul ca, cel putin pentru companiile din domeniul energiei electrice si termice, gaze, salubritate, apa-canal, telefonie fixa si mobila, introducerea sistemelor electronice de plata sa redevina obligatorie.
Este adevarat ca normele metodologice – care urmeaza sa fie aprobate prin hotarare de guvern, au darul de detalia si preciza o lege, insa este clar ca Parlamentul a vrut sa lase loc de interpretare. Mai precis, de confuzie. Practic, nici sanctiunile banesti prevazute in textul final al legii nu mai au nici o valoare, in conditiile inexistentei obligativitatii de a accepta plati prin mijloace electronice.
Deocamdata, avem o lege prin care digitalizarea utilitatilor si primariilor ramane litera moarta.
Primariile si plata electronica
Majoritatea oraselor importante ale tarii si-au creat pagini specializate in care ofera informatii despre sistemul de plata prin mijloace electronice. Iata cateva exemple: Cluj-Napoca (www.dualis.ro/taxelocalecluj), Bacau (https://etax.primariabacau.ro) sau Targu Mures (https://tirgumures.ro/taxe). Cat
despre Bucuresti, toate sectoarele au pagini de acest fel, cu exceptia Primariei sectorului 1, al carei site este in constructie.