Spionaj, reţele de crimă organizată, trafic de influenţă, acces la informaţii clasificate, întâlniri de taină, convorbiri telefonice dubioase, amiciţii suspecte, nume conspirative. Dar nimic despre conturi umflate peste noapte, nimic despre şpagă. Să fie tot ce s-a aruncat pe piaţă până acum, în tot acest scandal al privatizărilor din sectorul energetic, doar un preambul pentru marile dezvăluiri? Aşa ar trebui. Sau, mai bine zis, la asta ne aşteptăm (vezi paginile 8-9). Pe
Spionaj, reţele de crimă organizată, trafic de influenţă, acces la informaţii clasificate, întâlniri de taină, convorbiri telefonice dubioase, amiciţii suspecte, nume conspirative. Dar nimic despre conturi umflate peste noapte, nimic despre şpagă. Să fie tot ce s-a aruncat pe piaţă până acum, în tot acest scandal al privatizărilor din sectorul energetic, doar un preambul pentru marile dezvăluiri? Aşa ar trebui. Sau, mai bine zis, la asta ne aşteptăm (vezi paginile 8-9). Pentru că, cel puţin până acum, din toate acuzaţiile formulate de Parchet lipseşte cheia, mobilul pentru care înalţii oficiali de stat, ale căror nume sunt vehiculate în această afacere, şi-ar risca reputaţia, funcţia şi libertatea: banii.
Interesant este că nimeni dintre cei care au comentat asiduu pe marginea acestui scandal nu s-a întrebat de ce procurorii nu au pronunţat cuvântul „şpagă“. Cel puţin, nu până acum. În referatul pe baza căruia au fost arestate primele patru personaje din lotul „Energia“ este strecurată timid expresia „cointeresare materială“. Nimic mai mult, nici un amănunt în plus. Ca şi cum cei care au redactat materialul ar fi evitat cu prudenţă folosirea cuvântului „mită“. Ori din cauză că nu ar exista dovezi în acest sens, ori încă se lucrează la obţinerea lor, ceea ce poate arăta că anchetatorii merg pe ideea „mai întâi arestăm, pe urmă mai vedem noi“.
Dar, din nou, cheia problemei stă în dovezile care să arate fără dubiu că reprezentanţii părţii române au negociat prost în mod deliberat sau au intervenit în favoarea cuiva motivaţi de ceea ce anchetatorii numesc eufemistic „cointeresare materială“? Cu siguranţă că mulţi se întreabă cât se mai dă pentru aşa ceva. Care e cota, procentul? Îţi ajunge cât să-ţi trăieşti restul vieţii tolănit la soare la Copacabana, sorbind cocktailuri din pahare cu umbreluţă? O, da! O arată studiile organizaţiilor internaţionale, care relevă nu doar universalitatea mitei, ci şi cuantumul astronomic la care aceasta poate ajunge.
Şi care credeţi că este raiul şpăgii? Industria petrolului şi a energiei. Dar acesta nu mai este de mult un secret.