In ciuda strategiilor guvernamentale, nu exista proiecte de implementare

“Economia de energie este cea mai ieftina resursa de energie, usor de obtinut si nepoluanta, comparativ cu resursele de combustibili fosili sau resursele
regenerabile de energie.”



Daca vi se pare ca v-a scapat ceva din motto-ul de mai sus, nu va puneti la indoiala logica. E poezie pura, sub forma de strategie nationala. Suntem doar o tara de poeti, iar pentru creionarea strategiei energetice romanesti se pare ca s-au strans unii foarte talentati.

Din nefericire, nu de strategii si protocoale duce lipsa Romania. Asa dupa cum se poate vedea din caseta alaturata, legislatie exista din belsug. Avem doua strategii si, mai nou, un program national, aprobat prin HG nr. 320/2006 privind aprobarea Programului national pentru reducerea costurilor cu energia pentru populatie prin cresterea eficientei energetice si utilizarea energiei regenerabile in anul 2006. Toate acestea, alaturi de multe alte masuri si instructiuni.


Concluzia la care s-a ajuns este aceea ca la nivelul consumatorilor casnici se manifesta cel mai mare nivel de ineficienta energetica. In mod concret, masurile vizeaza retehnologizarea si modernizarea in cazul furnizorilor si distribuitorilor de energie, reabilitarea termica a locuintelor si “penalizarea” consumatorilor energofagi prin aplicarea unor tarife diferentiate.

Presiuni la bugetele locale

Evident, cea din urma masura este si cea mai la indemana: descurajarea consumului prin aplicarea unor tarife diferentiate. O astfel de masura este usor de implementat, dar cu implicatii sociale si economice imprevizibile. In mod logic, ea ar trebui sa vina dupa o perioada de eforturi sustinute de retehnologizare si reabilitare termica, astfel incat “supraconsumul” sa fie cu adevarat o optiune si nu o necesitate.



Atat retehnologizarea, cat si reabilitarea termica presupun insa investitii substantiale. Asa dupa cum se stie, “sumele alocate de la bugetul de stat pentru subventionarea energiei termice livrate populatiei prin sistemele publice centralizate de alimentare cu energie termica in scopul incalzirii locuintei si prepararii apei calde de consum se diminueaza anual, incepand cu anul 2005, cu o cota de 33% in primul an, de 66% in al doilea an si de 100% in al treilea an. Sumele disponibilizate se utilizeaza pentru retehnologizarea, modernizarea si dezvoltarea sistemelor centralizate de producere si distributie a energiei termice, in vederea reducerii costurilor de productie si eliminarii treptate a subventiilor pentru energia termica livrata populatiei (a se vedea OUG nr. 48/2004 pentru adoptarea unor masuri privind furnizarea energiei termice populatiei, pentru incalzirea locuintei si prepararea apei calde de consum, prin sisteme publice centralizate de alimentare cu energie termica).


Cel putin teoretic, consumatorii nu ar trebui sa resimta retragerea subventiilor, ca urmare a investitiilor in retehnologizare si modernizare care ar urma sa se faca si care ar determina, la fel de teoretic, o reducere a costurilor cu energia termica. Este putin probabil ca cineva sa fi facut in mod efectiv calcule pe hartie si, mai mult de atat, nu exista nici o garantie ca lucrurile se vor intampla in acest mod si nu altfel.


Citind cu atentie prevederile legale, ne mai atrage atentia un fapt: atat de pomenita retehnologizare este ipotetica. Aceasta nu se va face vrei-nu vrei. Pentru a se realiza, producatorii/distribuitorii de energie termica trebuie sa elaboreze studii de fezabilitate care sa fie insusite de autoritatile administratiei publice locale si avizate de catre Ministerul Administratiei si Internelor. Daca studiile de fezabilitate nu trec de ochiul critic al creditorului bugetar, retehnologizarea sau modernizarea pur si simplu nu se face. Adica adio costuri reduse cu energia termica. Situatia este anormala deoarece, practic, desi exista fonduri bugetare disponibilizate ca urmare a reducerii subventiilor, ele nu se pot investi in lipsa unor proiecte viabile. Consumatorul simplu nu are nici un cuvant de spus in mod direct. Daca reuseste sa inteleaga mecanismul complex prin care se intampla toate aceste lucruri, isi va da seama ca singura parghie prin care poate actiona o reprezinta administratia locala, adica “alesii” nostri locali.


Chiar daca suntem sceptici in ceea ce priveste ce anume pot face alesii nostri pentru noi, cetatenii de rand, nu trebuie uitat ca, in mod obiectiv, nici sarcina lor nu este una usoara. Preluand in continuare din “lirica” legislativa, nu putem decat sa deplangem modul in care subventiile acordate populatiei impovareaza bugetele locale. Mai departe, nu putem decat sa ne bucuram ca “reducerea valorii facturii energetice determina, implicit, scaderea presiunii asupra bugetului local”. Reducere obtinuta, evident, pe fondul unor investitii. Conform legii insa, bugetele locale sunt obligate sa asigure 70% din fondurile de investitii pentru retehnologizare/ modernizare, cu promisiunea ca, la un moment dat, chiar va avea loc o reducere a valorii facturii de energie termica. Asta nu pune o presiune substantiala asupra bugetului local?

Legi multe,
programe putine

Pentru a intelege si mai bine despre ce este vorba, iata mai jos enumerate criteriile de eligibilitate pentru proiectele de investitii in domeniul eficientei energetice:

1Initiatorul investitiei este o autoritate locala sau o entitate subordonata acesteia;

2Fundamentarea investitiei se face printr-un studiu de fezabilitate, coerent cu strategia locala de asigurare a energiei termice sau cu programul propriu de eficienta energetica realizat conform Legii nr. 199/2000;

3Studiul de fezabilitate este aprobat de autoritatea locala;

4Exista alocare de surse financiare in bugetul local sau posibilitatea de accesare a altor surse de finantare care sa acopere minimum 70% din valoarea proiectului ori a etapei din proiect pentru care se cere cofinantare din Programul national; in cazul finantarii unei etape, este necesar sa se demonstreze ca rezultatele obtinute pot fi clar identificate si nu depind de realizarea altor etape;

5Investitia are la baza indicatori de eficienta energetica si economica: economia de combustibil realizabila, reducerea pierderilor de energie, sustinerea cogenerarii, introducerea contorizarii si facturarii individuale, reducerea costurilor si, respectiv, a facturii populatiei etc.;

6Investitia introduce tehnologii moderne de producere, transport si distributie si/sau mecanisme moderne de finantare ori contribuie la dezvoltarea pietei de servicii energetice;

7Beneficiarul accepta monitorizarea realizarii investitiei si evaluarea efectelor impreuna cu autoritatea competenta care implementeaza Programul national, conform unei conventii incheiate la deschiderea finantarii;

8Beneficiarul accepta utilizarea fondurilor primite prin Programul national numai pentru achizitia de echipamente nu si pentru lucrari de constructii-montaj aferente realizarii investitiei;

9Beneficiarul accepta sa utilizeze etapizat fondurile primite prin Programul national numai in proportia stabilita cu fondurile proprii.

Dupa cum se poate vedea, nu este deloc simplu. Cate dintre autoritatile locale sunt pregatite sa faca fata acestor cerinte, tehnic si financiar deopotriva? Avand in vedere ca suntem deja in al doilea an de reducere a subventiei, faptul ca de abia acum se stabilesc astfel de criterii ne indreptateste sa credem ca pana acum nu s-a intamplat mare lucru si ne intrebam ce mari schimbari s-ar putea produce in perioada ramasa.



De asemenea, sa nu uitam ca, in mare parte, tot in spinarea autoritatilor locale cade sarcina reabilitarii locuintelor. Prin eliminarea facilitatilor fiscale (reducerea impozitului pe venit) acordate persoanelor fizice pentru reabilitarea termica a locuintelor, singura speranta sunt fondurile bugetare care pot fi alocate in acest sens. Astfel, conform prevederilor legale, fondurile necesare pentru evaluarea starii termice a cladirii asupra careia se intervine si pentru realizarea masurilor de reabilitare termica se vor asigura, dupa cum urmeaza, prin:


Alocatii din bugetele locale in limita prevederilor aprobate de consiliile locale, consiliile judetene si

Consiliul General al Municipiului Bucuresti, in conditiile legii;


Fonduri proprii ale proprietarilor cladirilor care se reabiliteaza;


Atragerea de fonduri de la firme sau societati comerciale de management si servicii energetice;


Atragerea de fonduri de la regiile si firmele de alimentare cu caldura si apa calda de consum
pentru reabilitarea retelelor de distributie din subsolul cladirilor de locuit si pentru montarea de contoare;


Fonduri proprii ale agentilor economici care au in proprietate sau in administrare cladiri de interes public.


Singurele facilitati acordate proprietarilor persoane fizice si/sau juridice romane care reabiliteaza sau modernizeaza termic cladirile de locuit aflate in proprietate sunt:


Scutire de taxe la eliberarea certificatului energetic al cladirii si a autorizatiei de construire pentru lucrarile de reabilitare termica;


Scutire de impozit pe locuinta pe care o detin, pe perioada de rambursare a creditului obtinut pentru reabilitarea termica.


Scutire de taxele pentru eliberarea autorizatiei de construire pentru lucrarile de reabilitare termica.



In mod particular, in cazul cladirilor de locuit multietajate, fondurile necesare pentru finantarea cheltuielilor privind executarea lucrarilor pentru reabilitarea termica a cladirilor de locuit nominalizate in programele anuale se asigura, in parti egale, din urmatoarele surse:


Alocatii de la bugetul de stat, in limita fondurilor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului;


Fonduri aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetele locale;




Fondul de reparatii al asociatiei de proprietari.



Cu alte cuvinte, nu putem decat sa ne dorim niste bugete locale dolofane si niste autoritati locale intreprinzatoare, astfel incat proiectele de eficienta energetica sa devina in scurt timp realitate. Altfel, factura de energie termica va deveni, pentru multi dintre noi, un cosmar.

legislatie

Legea nr. 3/2001 pentru ratificarea Protocolului de la Kyoto la Conventia-cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997 (publicata in Monitorul Oficial partea I, nr. 81 din 16/02/2001)



Legea nr. 24/1994 pentru ratificarea
Conventiei-cadru a Natiunilor asupra schimbarilor climatice, semnata la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992 (publicata in Monitorul Oficial partea I,
nr. 119 din 12/05/1994)



Legea nr. 14/1997 pentru ratificarea Tratatului Cartei Energiei si a Protocolului Cartei Energiei privind eficienta energetica si aspecte legate de mediu, incheiate la Lisabona la 17 decembrie 1994 (publicata in Monitorul Oficial partea I, nr. 26 din 18/02/1997)



Hotararea nr. 163/2004 privind aprobarea
Strategiei nationale in domeniul eficientei
energetice (publicata in Monitorul Oficial partea I, nr. 160 din 24/02/2004)



Hotararea nr. 882/2004 pentru aprobarea
Strategiei nationale privind alimentarea cu energie termica a localitatilor prin sisteme de producere
si distributie centralizate (publicata in Monitorul Oficial partea I, nr. 619 din 08/07/2004)



Lege nr. 318/2003 – Legea energiei electrice
(publicata in Monitorul Oficial partea I, nr. 511
din 16/07/2003)



Hotararea nr. 890/2003 privind aprobarea “Foii
de parcurs din domeniul energetic din Romania”
(publicata in Monitorul Oficial partea I, nr. 581
din 14/08/2003)



Legea nr. 199/2000 (r1) privind utilizarea eficienta a energiei (publicata in Monitorul Oficial partea I, nr. 734 din 08/10/2002)



Ordonanta de urgenta nr. 124/2001 privind
infiintarea, organizarea si functionarea Fondului Roman pentru Eficienta Energiei (publicata in
Monitorul Oficial partea I, nr. 644 din 15/10/2001)



Ordonanta de urgenta nr. 174/2002 privind instituirea masurilor speciale pentru reabilitarea termica a unor cladiri de locuit multietajate (publicata in Monitorul Oficial partea I, nr. 890 din 09/12/2002)



Ordonanta de urgenta nr. 5/2003 privind
acordarea de ajutoare pentru incalzirea locuintei, precum si a unor facilitati populatiei pentru plata energiei termice (publicata in Monitorul Oficial partea I, nr. 119 din 25/02/2003)



Ordonanta de urgenta nr. 48/2004 pentru adoptarea unor masuri privind furnizarea energiei termice populatiei, pentru incalzirea locuintei
si prepararea apei calde de consum, prin sisteme (publicata in Monitorul Oficial partea I, nr. 563
din 24/06/2004)


Ordonanta nr. 29/2000 privind reabilitarea
termica a fondului construit existent si stimularea economisirii energiei termice (publicata
in Monitorul Oficial partea I, nr. 41 din 31/01/2000)



Hotararea nr. 320/2006 privind aprobarea
Programului national pentru reducerea costurilor cu energia pentru populatie, prin cresterea
eficientei energetice si utilizarea energiei
regenerabile in anul 2006 (publicata in Monitorul Oficial partea I, nr. 279 din 28/03/2006)



Ordinul nr. 1.236/2003 pentru aprobarea Instructiunilor privind constituirea si utilizarea veniturilor cu destinatie speciala din taxa de dezvoltare cuprinsa in tarifele pentru energia electrica si termica (publicata in Monitorul Oficial partea I, nr. 699 din 06/10/2003)



Ordonanta de urgenta nr. 78/2002 privind
asigurarea conditiilor de functionare a centralelor termice si electrice de termoficare aflate in administrarea consiliilor judetene si locale (publicata in Monitorul Oficial partea I, nr. 452 din 27/06/2002)



Legea nr. 51/2006 – Legea serviciilor comunitare de utilitati publice (publicata in Monitorul Oficial partea I, nr. 254 din 21/03/2006); va intra in vigoare la data de 21/03/2007



Legea nr. 326/2001 privind serviciile publice de
gospodarie comunala (publicata in Monitorul Oficial partea I, nr. 359 din 04/07/2001)



Hotararea nr. 1.524/2002 privind reorganizarea Societatii Comerciale de Producere a Energiei
Electrice si Termice “Termoelectrica” – S.A. si functionarea unor societati comerciale in domeniul energetic (publicata in Monitorul Oficial partea I,
nr. 6 din 09/01/2003)