Unde se duc bagajele noastre

Cinci milioane de bagaje sunt rătăcite sau deteriorate în fiecare an pe aeroporturile din Uniunea Europeană. Ghinioniştii sunt despăgubiţi, însă deseori sumele primite nu acoperă valoarea bunurilor pierdute. „Am coborât din avion după un zbor de patru ore, plin de turbulenţe. Eram obosit şi cu o durere groaznică de cap. După ce am scăpat şi de coada de la paşapoarte, m-am îndreptat în sfârşit spre banda de bagaje, aşteptând să-mi iau valiza şi să pornesc

Cinci milioane de bagaje sunt rătăcite sau deteriorate în fiecare an pe aeroporturile din Uniunea Europeană. Ghinioniştii sunt despăgubiţi, însă deseori sumele primite nu acoperă valoarea bunurilor pierdute.

„Am coborât din avion după un zbor de patru ore, plin de turbulenţe. Eram obosit şi cu o durere groaznică de cap. După ce am scăpat şi de coada de la paşapoarte, m-am îndreptat în sfârşit spre banda de bagaje, aşteptând să-mi iau valiza şi să pornesc odată spre casă. Dar, surpriză, valiza nu a mai apărut… Şi nici n-am mai văzut-o de atunci“, povesteşte, jumătate supărat, jumătate amuzat, bucureşteanul Daniel Popescu. Bărbatul a primit, într-un final, aproape 1.000 de euro despăgubiri, însă spune că avea în bagaje unele obiecte pe care, pur şi simplu, nu le poate înlocui. „Era, de exemplu, un card de memorie cu toate pozele din călătorie“, explică el.

Cam 0,7% din cei 700 de milioane de pasageri transportaţi anual de companiile aeriene din Uniunea Europeană au probleme similare: îşi pierd bagajele, acestea ajung la ei cu întârziere, descoperă că le lipsesc lucruri sau, pur şi simplu, că valizele le sunt deteriorate. Aplicând procentajul de mai sus la datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică (5,5 milioane de pasageri pe segmentul aerian înregistraţi în 2006 către sau dinspre România sau pe cursele interne), rezultă că circa 38.500 dintre aceştia au avut probleme cu bagajele. Estimând despăgubiri medii de câteva sute de euro pe caz, avem de-a face, anual, cu sume de ordinul milioanelor de euro plătite ca daune.

„Cel mai adesea, este vorba despre bagaje rătăcite în transfer, din cauza timpului scurt petrecut în hub-uri. Pasagerul are timp să se urce în avion, însă valizele lui nu mai ajung, urmând să sosească cu o altă cursă. Acest lucru se întâmplă mai frecvent pe aeroporturile din Roma, Paris, Amsterdam, Milano şi, mai rar, dar de obicei cu efecte catastrofale, pe cel din Londra“, ne-a declarat, sub protecţia anonimatului, reprezentantul unei companii din domeniul manipulării bagajelor.

Alte voci din piaţă spun că pagubele care îşi au originea la Otopeni sau pe alte aeroporturi din România au o particularitate: ele au rareori ceva de-a face cu criza de timp, cel mai adesea fiind vorba de neglijenţa sau rea-voinţa angajaţilor de la handling sau de la securitate. „Se fură mult, nu atât bagaje cu totul, cât din bagaje. Iar în ceea ce priveşte valizele scăpate pe pistă din mersul cărucioarelor cu bagaje sau storcite pe banda de sortare, sunt zeci de cazuri pe zi“, povesteşte un angajat de pe Aeroportul Henri Coandă.
Deşi vina le aparţine rareori direct, companiile aeriene au cel mai mult de suferit (mai ales la capitolul imagine, responsabilitatea financiară fiind frecvent preluată de companiile de handling sau de cele de asigurări). „Rareori pierdem complet un bagaj, rata fiind de 1,4 la 10.000. Nivelul total al bagajelor care nu sunt gestionate corespunzător este în general sub 2%, însă majoritatea sunt restituite pasagerilor până în 72 de ore“, explică Ruxandra Scorţea, managing director al Action Global Communications România, care gestionează relaţiile publice ale British Airways în ţara noastră.

Coletele şi scrisorile, urmărite prin GPS

Şi companiile de curierat au probleme similare. „Una din douăzeci de mii de expedieri este pierdută sau distrusă total. Am avut 206 cazuri de acest gen de la 1 ianuarie până în prezent. Cele deteriorate parţial sunt un pic mai multe. Oricum, clienţii care declară valoarea obiectelor trimise sunt despăgubiţi sută la sută. Pentru ceilalţi, avem o despăgubire standard de 50 de euro“, spune Adrian Mihai, patronul Fan Courier. Deşi firmele de gen sunt asigurate, societăţile de profil acoperă pagubele produse de accidente, de spargeri, de incendii sau calamităţi, dar nu şi pe cele provocate de neglijenţa angajaţilor sau de furturile din interior. „Pentru a descuraja eventualele comportamente de acest gen, avem 64 de camere de supraveghere la depozitul central“, explică Adrian Mihai.

Şi Bogdan Enache, country manager la TNT România, spune că sistemele de supraveghere sunt importante. „O bună parte a angajaţilor provine din clasele de jos, aşa că, deşi rar, se mai întâmplă şi furturi. În Italia, de pildă, am auzit că a dispărut un camion întreg încărcat cu telefoane. Dotarea mijloacelor de transport cu sisteme de urmărire prin GPS te poate scuti de asemenea necazuri“, explică el.

Totuşi, arată Enache, de cele mai multe ori, pierderile sau deteriorările sunt cauzate de diverse erori tehnice, în special de deteriorarea codurilor de bare de pe colete. „Oricum, fie că e vorba sau nu de vina noastră, în cazul clienţilor mari se ia adesea decizia acordării unor despăgubiri mai mari decât limitele maxime stabilite prin convenţiile internaţionale, astfel încât relaţia de afaceri să nu aibă de suferit“, spune el.

Statistica sună bine

«Una din douăzeci de mii de expedieri este pierdută sau distrusă total. Cele deteriorate parţial sunt un pic mai multe. Oricum, clienţii care declară valoarea obiectelor trimise sunt despăgubiţi sută la sută.»

Adrian Mihai, patron Fan Courier

TRAFIC Numărul pasagerilor transportaţi pe calea aerului în România (pe curse interne sau externe) ar putea ajunge, în acest an, la opt milioane, mai mult decât dublu faţă de 2004. Estimarea a fost făcută având în vedere majorarea cu 45% a traficului din primul trimestru, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent.

RISC Sunt mari şanse să se înmulţească, în paralel, şi problemele legate de bagaje, mai ales că majoritatea aeroporturilor autohtone nu sunt pregătite să facă faţă creşterii. Mutarea temporară a curselor de pe Băneasa pe Otopeni a dovedit încă o dată acest lucru.

Aeroport    Trafic 2005 (mil.)
Londra           68
Paris              53
Frankfurt      52
Amsterdam    44
Madrid           42

COMPARAŢIE Totuşi, raportat la marile hub-uri ocidentale, traficul de pe toate cele 14 aeroporturi româneşti funcţionale este aproape ridicol. În acelaşi timp, cifrele ne arată la ce ne putem aştepta în viitorul nu foarte îndepărtat.