În principiu, dispariţia celui mai important concurent al “Capital” ar trebui, cel puţin, să mă lase rece. Dacă-mi este permis, cel mai recent caz de trecere în online este un exemplu clasic de înşiruire a erorilor de strategie. La dimensiunile sale de acum, piaţa de presă economică din România permite existenţa unui cotidian puternic, a două-trei săptămânale şi, temporar, a tot atâtea alte reviste de business, nişate. Cotidianul “Financiarul”, reîncarnat într-o bizară revistă lunară şi într-un site pe care oricum îl avea şi înainte, a fost un fel de rateu asumat. Era clar, după dispariţia “Business Standard”, că împrejurul ZF nu este loc de respirat. La săptămânale ar mai fi fost spaţiu, dacă Sfin nu s-ar fi amăgit în ultimii doi ani, ascunzându-se în spatele unor tiraje, care dacă erau reale n-ar fi trebuit să ducă la închiderea revistei. La automulţumire s-au adăugat, nociv, şi inserturile costisitoare, care în actuala piaţa nu sunt decât balasturi în contabilitate.
Una peste alta, Sfin şi Fin sunt un exemplu nou în media românească. Este pentru prima oară când online-ul omoară printul. Dacă pe print, pe advertising şi chiar pe piaţa influenţei, titlurile erau destul de solide, în online lipseau complet performanţele. Sfin.ro abia dacă adună 4-5.000 de unici zilnic, iar fin.ro, nici măcar după “relansarea” în online nu atinge pragul de 10.000 de unici. Ca să aveţi o comparaţie, pe nişa de ştiri economice contezi de la 50.000 de unici în sus. În acest moment, cele două siteuri, care înţeleg că vor fi locomotivele, au o şansă extrem de redusă de a recupera avansul luat de concurenţă, deşi în comunicatul Intact se vorbeşte despre investiţii masive şi echipă nouă. Pur şi simplu, nu cred că e suficient. Ca să înţelegeţi şi mai bine, imaginaţi-vă că wall-street.ro s-ar apuca acum să lanseze o revistă în print. Ar fi un dezastru.
Din experienţa de la “Capital” şi, din afară privind, de la ZF, funcţionează, în sensul de produce profit, un singur model. Un titlu de print stabil şi un site bun adunate sub un brand puternic şi cu un conţinut produs de o redacţie unică. Dovada e că cel mai bun/singurul cotidian de business este foarte bun şi în oline, iar cea mai bună revistă economică (Capital, dacă aveaţi dubii) are şi unul din cele mai puternice siteuri economice din ţară. În definitiv, e o prostie imensă dihotomia ziarist de print – ziarist de online. Este o singură meserie, evoluată şi mult mai dificilă. Pe vremuri producţia unui text era o chestie complicată şi de durată, la care participau mai mulţi oameni. Se identifica subiectul, materialul era redactat, corectat şi editat, apoi altcineva punea titlul şi căuta imaginile. Acum toate operaţiunile trebuie făcute de un singur ziarist într-un timp incredibil de scurt. Meseria este complexă, stresantă şi necruţătoare. Munceşti câteva ore şi vezi apoi că materialul tău a făcut doar câteva vizualizări şi a adunat doar comentarii acide.
Toate acestea fiind spuse, rămâne o singură întrebare. Cine urmează pe lista neagră, din rândul presei economice? Voi fi consecvent şi voi spune că acele titluri care au reuşit să combine fericit printul cu online-ul, plus câteva site-uri deja puternice, vor supravieţui. Pe lista neagră, părerea mea, urmează publicaţiile şi siteurile care până acum se considerau de nişă. De ce? Pentru că presa în general, şi presa de business în special, au devenit la rândul lor doar o nişă.