Unde sunt naționaliștii de altădată? De la Nicolae Iorga la „Doar o singură întrebare”
Văzând însă conferința de presă a uneia din speranțele suveranismului românesc, Anamaria Gavrilă (POT), secondată de George Simion (AUR), mi-am dat seama că nu prea putem compara cele două epoci. Nu poți spune că ceea ce am văzut pe scena politică românească în ultimele luni are legătură cu perioada interbelică. De fapt, cred că exemplele din ultimele luni, Călin Georgescu, George Simion, Anamaria Gavrilă nu se pot compara nici măcar cu cele din anii ’90.
Dacă C.V. Tudor sau Adrian Păunescu ar mai fi trăit îi striveau pe cei dinainte pomeniți numai cu umbra culturii lor, nu era nevoie de o dezbatere electorală. Este trist, dar o mare parte din alegători îi va avea ca model pe niște oameni cu o cultură politică la nivelul filmulețelor haioase de pe TikTok.
Nici nu poți spune că sunt agramați, pentru că vorbesc cum gândesc. Nu există o deficiență de înțelegere, ci un vid cultural. „Veți vedea după ce vom câștiga alegerile, veți vedea că vom reda turul 2 înapoi. Acum nu suntem în campanie, suntem într-o candidatură,” a răspuns lidera POT, Anamaria Gavrilă, întrebată cum ar putea fi posibilă reluarea turului doi de alegeri. Cred că nici ea nu înțelege cum ar fi posibil să participe la niște alegeri prezidențiale, să le câștige, să depună jurământul, după care să se întoarcă la turul doi al unor alegeri anulate. În mintea ei era într-o candidatură, 200.000 de semnături se strânseseră pentru a o propulsa la Cotroceni. Deci totul era posibil în mintea ei…
Ca să nu fiu excesiv de dur trebuie să spun că a avut un singur moment de sclipire intelectuală!
Când număra întrebările la conferința de presă. Nu răspundea decât la una, nu la două! Cred că dacă îi puneai trei, se prăbușea pe spate, amețită, precum gândacul de bucătărie căzut în chiuvetă. Este adevărat că nici Călin Georgescu nu era un mare gânditor politic, abisurile în care s-a aruncat împreună cu Dacii, Plantele și Tabelul lui Mendeleev intrând în istoria prostiilor solemne. Nici George Simion nu este un teoretician al naționalismului, preferând să înlocuiască dezbaterea de idei cu agresivitatea gesturilor și a privirilor piezișe, dar a depășit faza penibilului. De aceea, Anamaria Gavrilă este cea care merită să-i reprezinte cel mai bine.
De ce? Citiți asta: ”This is the reality, asta-i realitatea. Ne place, nu ne place, that’s gone. E unfair. Ce-o sa faci? Ce-o sa faci? Nu mai ai bani, this is reality! Adica nu poti să zici că… nu știu… viața asta e unfair, alții trebuie să-mi dea mie bani, pentru că și eu am nu știu ce… It is what it is! Life is not fair, într-adevăr… It’s gone, ok! Hai să punem un străin la conducere, ăla da… whatever… instrucțiuni, se întâmplă whatever și după aia sunt extrași din Romania. Cine este responsabil?”, spunea ea, dintr-o suflare, într-un podcast.
Aș răspunde că nu-i deloc unfair, e doar reality și sper să pot spune după turul întâi al alegerilor prezidențiale: She’s gone!
