La numai o lună de la intrarea în vigoare a taxei de poluare, primele efecte au devenit vizibile. De la o poştă. Birourile Registrului Auto Român şi cele de la Înmatriculări au fost, şi sunt încă, asaltate de valuri de posesori de maşini la mâna a doua. Datele statistice din iulie sunt alarmante: 63% dintre autoturismele înmatriculate sunt second-hand. Ceea ce înseamnă vreo 37.000 de maşini. La care se adaugă şi cåteva mii de motociclete, camioane, furgonete. Şi toate a
La numai o lună de la intrarea în vigoare a taxei de poluare, primele efecte au devenit vizibile. De la o poştă. Birourile Registrului Auto Român şi cele de la Înmatriculări au fost, şi sunt încă, asaltate de valuri de posesori de maşini la mâna a doua. Datele statistice din iulie sunt alarmante: 63% dintre autoturismele înmatriculate sunt second-hand. Ceea ce înseamnă vreo 37.000 de maşini. La care se adaugă şi cåteva mii de motociclete, camioane, furgonete. Şi toate astea vin pe fondul unei scăderi a vånzărilor Dacia şi al unei încetiniri a ritmului de creştere pe piaţa importurilor. Văzånd toate aceste date, stai şi te întrebi ce a fost în capul domnilor Tăriceanu, Vosganian şi Korodi cånd au pus la cale o asemenea gogomănie. Cert este că ocrotitorii destinelor Romåniei au acum în faţă tabloul dezastruos construit cu atåta patimă de o mulţime de capete luminate de la Vlădescu încoace. Răul făcut se va vedea în toată amploarea lui abia pe termen mediu şi lung. Singurul producător autohton de autoturisme a primit o lovitură în plex şi acum respiră sacadat, iar romånii îşi vor primi partea atunci cånd actualele second-handuri arătoase se vor transforma în rable, care chiar le vor otrăvi plămånii şi, mai apoi, în fiare vechi, care vor trebui casate cu bani de la buget. Adică tot din buzunarul lor.
Rămåne de stabilit şi cum se ocupă onorata UE de cetăţenii ei de naţionalitate romånă. Prin grija unor oficiali de la Bruxelles, taxa de poluare a devenit mai degrabă opusul ei. Cum altfel să ne explicăm cerinţa expresă ca maşinile vechi să fie taxate mai puţin decåt cele noi, pe motiv că vor avea o viaţă mai scurtă?! Îmi sună tot mai stresant în cap cuvintele unui om cu multă experienţă în afacerile cu maşini, care spunea că pe europeni îi doare în cot de poluarea din Romånia şi de industria de aici, ei gåndindu-se mai degrabă cum să-şi salveze fabricile şi cum să scape de rable ca să nu fie nevoiţi să le caseze pe banii lor.
Una peste alta, este demn de menţionat că zicala romånească „unde dai şi unde crapă“, cu mici modificări, poate fi afişată pe un banner atårnat de palatul Victoria. De dat, Guvernul ar fi vrut să dea în poluare, dar de crăpat au toate şansele să crape industria auto autohtonă şi alte cåteva milioane de romåni care respiră zilnic aerul tot mai poluat de eşapamentele miilor de maşini taxate romåneşte.