Pe piata uneltelor de gradina si agricultura – sape, furci, greble, lopeti, cazmale, foarfece pentru gardul viu, flori, vita de vie si pomi – diferenta dintre oferta si cerere este imensa. Pe masura ce numarul de ferme agricole, cooperative si IAS-uri s-a micsorat, iar gradul de automatizare a societatii a crescut, cererea pentru aceste unelte s-a diminuat constant, in timp ce oferta a ramas aceeasi ca inainte de 1989. Firmele din domeniu sunt de acord ca tendinta este ca, in viitor, sa se treaca la unelte automate; implicit, aceasta inseamna disparitia treptata a celor manuale. O alta tendinta este comercializarea in talciocuri, mai ales in orasele mici.
Desi preturile cu amanuntul sunt relativ mici si variaza intre 15.000 lei si 50.000 lei la produsele romanesti de acest gen – predominante pe piata – lumea nu se inghesuie sa cumpere. O sapa, de exemplu, isi pastreaza calitatea cinci-sase ani, insa utilizatorul cumpara alta numai cand ea nu mai poate fi reparata. Putinii agricultori care isi castiga existenta din cultivarea si vanzarea de legume si fructe folosesc vechiturile pe care le au in dotare de ani de zile. Cat despre uneltele de gradinarit, cei care isi permit luxul de a avea o gradina adevarata pot fi numarati pe degete. Uneltele sunt produse sezoniere, varful vanzarilor fiind primavara.
Producatorii autohtoni au in comun mai multe lucruri. Prima caracteristica este ca aceste unelte nu constituie obiectul principal de activitate al nici unuia dintre ei, ci sunt fabricate doar pentru a completa restul productiei. Asta pentru ca profitul rezultat din comercializarea lor este foarte mic.
A doua ar fi reprezentata de categoria fidela de clienti: fostele IAS-uri, Horticole, Floricole, FederalCooperative (distribuitori pentru magazinele satesti), ADP-uri (Administratia Domeniului Public), Armata. Majoritatea producatorilor nu au o retea de distributie bine organizata sau nu au deloc, asa ca in lipsa contractelor cu beneficiarii directi, distribuitorii sunt considerati clienti.
A treia este constituita din dificultatile intampinate: puterea scazuta de cumparare a populatiei, creditele cu dobanzi neavantajoase acordate de banci producatorilor, lucru care duce la marirea costurilor de productie, devalorizarea continua a leului, restrangerea segmentului de cumparatori, lipsa de materii prime (tabla, produse laminate).
Producatorii
domina piata
Cei mai importanti producatori sunt: SC Mecanica Marius SA Cluj-Napoca, Tehnometalica Bucuresti, SC Suma Bailesti Dolj, SC Saturn SA Alba Iulia, Grupul Romet Buzau, SC Bucium SA Iasi etc. Dintre importatori, mentionam firmele Husqvarna si Madex (Gardena).
SC Mecanica Marius SA a intrat pe piata in 1991, cand, din cauza disparitiei clientilor traditionali, a fost necesara reorientarea activitatii si diversificarea gamei de unelte si utilaje agricole. Productia pe 1998 s-a ridicat la 70.000 de bucati, ponderea uneltelor manuale in cifra de afaceri a societatii fiind de 10%, iar cota de piata estimata de aproximativ 4-7%. In opinia dlui Olimpiu Costin, sef birou marketing, piata este in scadere, iar „cel mai mare neajuns, care se reflecta negativ atat asupra rezultatelor financiare, cat si asupra pretului produselor, este faptul ca pretul la energie si gaze naturale este marit in functie de cursul dolarului, iar noi vindem produsele in lei”.
Tehnometalica Bucuresti reprezinta un concurent serios pentru firma din Cluj, avand o cifra de afaceri pe 1998 la capitolul unelte manuale de aproape 4 miliarde lei. Dna Amelia Radu, de la Serviciul Desfacere, afirma ca vanzarile cele mai bune sunt in Ardeal (zona Baia Mare), unde oamenii au mai multi bani, si in Moldova (Suceava, Bacau, Radauti), unde vin ucraineni la targuri. Cel mai prost merge in sudul tarii. Desi aspectul produselor necesita unele imbunatatiri, societatea a reusit sa vanda pe luna martie a.c. unelte in valoare de 1.000.300 mii lei.
SC Bucium SA Iasi produce numai doua tipuri de unelte: lopeti si harlete. Din cauza cererii foarte scazute si a concurentei mari, productia a fost de 5.000 de bucati, la pretul de 29.000 lei bucata. „Principalii nostri clienti sunt COMAT-urile din Moldova si SNCFR”, sustine dl Liviu Grama, de la societatea mai sus mentionata.
Produsele de import, desi mai scumpe si mai prezentabile, nu se bucura de prea mare trecere la consumatori, deoarece preturile sunt mai mari (70.000-300.000 lei fara TVA). Dl Viorel Brasov, de la departamentul de marketing al firmei Husqvarna, apreciaza ca piata nu va creste deloc fata de anul trecut, din cauza nenumaratelor taxe si impozite. Numai taxele vamale sunt de 15%, la care se adauga suprataxa de import de 4%. Totusi, cel care vine sa cumpere un motoferastrau ia si un foarfece. Asa se face ca cifra de afaceri a firmei a atins anul trecut 1.500.000 USD, iar cota de piata estimata de dl Brasov este 15-16%.
Fara credite avantajoase si fara masuri de protectie pentru produsele agricole, agricultura va continua sa se prabuseasca in acelasi ritm ca pana acum. O data cu ea, mai multe societati isi vor pierde obiectul activitatii. Printre ele vor fi, in mod sigur, si producatorii de unelte de gradina si agricultura. Acest lucru nu pare sa intereseze pe cineva.
