Criza care a început în 2008 și, din păcate, în România cel puțin, nu s-a terminat nici astăzi, a avut multe efecte ciudate. Pe de-o parte, a temperat avântul multora dintre companiile care au mizat pe creștere și au făcut-o în special prin îndatorare, pe unele aducându-le chiar în situații foarte dificile.
Pe de altă parte însă, criza a creat oportunități de achiziții pentru acele companii care au fost mai prudente și nu s-au supraîndatorat. Paradoxal, tocmai aceste companii care nu și-au dorit o creștere foarte rapidă sunt astăzi mai îndreptățite să aspire la asta.
Aici intervine însă și „viziunea“ antreprenorului, a proprietarului care a creat businessul și care astăzi ar trebui să „vadă“ oportunitatea de a-și cumpăra concurentul prea ambițios și/sau nesăbuit. De aceea, este necesară o analiză foarte atentă și detaliată, care să îi explice antreprenorului/managerului care ar putea fi beneficiile și riscurile unei achiziții/fuziuni. Întotdeauna, într-o consolidare de tipul acesta trebuie bine cântărite așa-numitele sinergii, efecte așteptat pozitive, rezultate în urma acţiunii simultane a mai multor factori, astfel încât efectul obţinut să fie mai mare decât suma efectelor produse de fiecare factor în parte. Este bine cunoscută sintagma 1+1 = 3, care definește cel mai bine sinergiile pozitive. O eroare frecvent întâlnită însă este aceea de a considera că sinergiile sunt doar pozitive.
Uneori, 1+1 pot face și mai puțin de 2. De exemplu, atunci când se unesc două companii care au vânzări bazate în mare pe aceiași clienți, o fuziune poate avea efecte negative semnificative. Acei clienți care aveau înainte doi furnizori diferiți vor prefera să își reducă achizițiile de la noua firmă rezultată din fuziune și vor crește cumpărările de la un alt furnizor, pentru a-și reduce dependența de aceeași sursă.
Un alt element foarte important într-o fuziune/achiziție este timingul. Efectele favorabile apar după un anumit timp de la producerea acțiunii, dar ele se pot estompa după o vreme. De aceea, ele se realizează adesea înaintea unei lansări la bursă sau a unui alt eveniment similar. Mai nou, am observat că și viața politică a început să se inspire din viața economică. Pentru că ce altceva decât o consolidare de acest tip poate fi considerată actuala coaliție PNL+PC+PSD? O încercare de a demonstra că și în politică 1+1 pot da 3. Din păcate, nu îmi este clar dacă s-au luat în calcul și variantele în care rezultatul va fi mai mic de 2. Pare greu de crezut că electoratul tradițional al PNL ar putea fi convins să voteze cu urmașii domnului Iliescu cu aceeași disciplină (oare cât va mai ține?) cu care, de exemplu, votează maghiarii cu UDMR-ul. Sau invers. Cu atât mai delicată este această consolidare cu cât ea s-a făcut într-o grabă stranie, ca și cum, în curând, ar trebui să votăm ceva, și noi nu știm.
Or, într-o asemenea alianță politică, este esențial ca ea să producă efecte maxime atunci când poporul va fi chemat la urne. O posibilă explicație ar putea fi ideea lansată de domnul Dan Voiculescu cum că, până la 25 martie, președintele Băsescu ar putea fi suspendat. Să ne aștepte un nou referendum pe aceeași temă a suspendării președintelui? Vom trăi și vom vedea.
Cristian Nacu este partener al companiei Enterprise Investors