Cu titlul „Misiune de pace”, coperta recentă a publicației conservatoare maghiare ”Mandiner” arată un Viktor Orban cam stângaci, care mediază între un Vladimir Putin cu aspect nedumerit și un Volodymyr Zelenskyi încruntat. În spatele lui Orbán, o hartă a lumii leagă Kievul, Moscova, Beijingul, Washingtonul și Budapesta. Niciuna dintre aceste capitale nu este ca celelalte.
Începutul sfârșitului erei Orban
Chiar înainte de ofensiva Ucrainei de la Kursk, șansele ca vizitele lui Orbán la Kiev și Moscova, din luna iulie, să producă un acord de pace erau mici, scrie Thespectator.
Coperta publicației Mandiner este o imagine revelatoare în mentalitatea fanilor conservatori ai lui Orbán. Ideea unui prim-ministru maghiar care poate să medieze între marile puteri în conflict este atractivă și plauzibilă pentru mulți dintre susținătorii ai lui Orbán.
Este, de asemenea, o imagine în oglindă a rolului diabolic pe care Orbán îl joacă în imaginația liberală, unde apare alături de personaje ”nefrecventabile”, inclusiv Putin. Pentru maghiari, admiratori străini și critici de stânga, Orbán se bucură de o prezență uriașă pe scena internațională.
Puțini se întreabă de ce prim-ministrul unui stat mic și fără importanță strategică ar putea avea o asemenea poziție printre prieteni și inamici deopotrivă.
Orbán conduce o țară modestă din Europa Centrală
A spune că Ungaria nu este o putere majoră nu este o insultă; este o declarație. Orbán conduce o țară modestă din Europa Centrală, cu 10 milioane de oameni, fără resurse strategice sau o armată mare.
Ungaria se confruntă cu o scădere a ratei natalității, un flux constant de tineri care pleacă să-și caute norocul în străinătate și o economie încă slăbită din cauza șocurilor succesive ale Covid și războiului din Ucraina. În ultimele decenii, Grupul de la Visegrád — Cehia, Slovacia, Polonia și Ungaria — a amplificat vocea lui Orbán pe scena internațională. Invazia Ucrainei a destrămat această alianță, în special între Ungaria și Polonia.
În ciuda acestor limitări evidente, Orbán se bucură de un nivel de celebritate internațională rezervat de obicei liderilor marilor puteri.
El a devenit un erou pentru populiștii europeni și un model pentru unii conservatori americani care caută să-i imite puterea politică. El a devenit și unul dintre ”răufăcătorii” favoriți ai stângii, șeful unui stat NATO etichetat ca autoritar de către președintele Joe Biden.
Orbán este un politician talentat, dar profilul său internațional este fundamental neconform cu amprenta geopolitică modestă a Ungariei.
Plecarea destul de tardivă a Angelei Merkel, o figură antipatizată de mulți conservatori pentru decizia ei de a deschide porțile Germaniei (și, prin extensie, ale Europei) imigrației, în 2015, este un exemplu.
În ciuda prezentării ei ca o figură anti-Donald Trump, Merkel a devenit cancelar german ca lider al creștin-democraților de centru-dreapta. Când Merkel a îmbrățișat imigrația, ea a a pus, temporar, această problemă acută, pe masa principalelor partide politice din Germania.
Singurul lider european dispus să se opună migrației în masă
Alte partide de centru-dreapta din Europa au fost reticente în a adopta politici restrictive de imigrare, cu rezultate previzibile.
În Marea Britanie, votul pentru Brexit a fost văzut pe scară largă ca o mustrare pentru deschiderea granițelor. În Franța, sprijinul pentru forțele centru-dreapta s-a prăbușit la mijlocul anilor 2010, parțial din cauza osificatului establishment gaulist care nu a fost în măsură să răspundă sentimentului anti-imigranți.
Orbán a schimbat ecuația. El a combinat politicile dure de control la frontieră cu retorica combativă despre apărarea suveranității maghiare și a civilizației occidentale. A devenit ținta favorită a editorialiştilor, a unor șefi de stat și a funcționarilor UE, contribuind la impresia mai largă că Orbán este singurul lider european dispus să se opună migrației în masă.
Războiul din Ucraina i-a oferit lui Orbán încă o oportunitate de a se remarca. Invazia Rusiei a provocat condamnarea universală din partea clasei politice europene, dar mulți alegători au fost frustrați de creșterea bruscă a prețurilor la energie care a rezultat și nu au privit cu simpatie cauza ucraineană, așa cum au făcut-o liderii lor. Încă o dată, atitudinea singuratică a lui Orbán împotriva înarmării Ucrainei i-a ridicat mingea la fileu la momentul potrivit.
Orbán nu mai este un lup politic singuratic
La fel ca Orbán, Trump a valorificat o serie de probleme, de la controlul la frontieră la scepticismul față de comerțul liber și până la neîncrederea în angajamentele globale expansive ale Americii.
Orbán nu mai este un lup politic singuratic. De la Alternativa pentru Germania (AfD) la Adunarea Națională din Franța, o nouă generație de conservatori europeni își face simțită vocea și prezența, chiar dacă într-o măsură mai mică, în politica externă. Lideri de dreapta mai tineri, precum Jordan Bardella în Franța și Giorgia Meloni în Italia, folosesc cartea de joc a lui Orbán. În timp ce aceste evoluții pot justifica instinctele politice ale premierului ungar, ele semnifică și sfârșitul rolului său internațional.
Nu înseamnă că acum cariera politică a lui Orbán s-a încheiat. Următoarele alegeri naționale din Ungaria sunt programate pentru 2026, iar o altă victorie a lui Orbán va provoca cu siguranță proteste din partea criticilor săi și urale din partea susținătorilor săi de dreapta.
După ce opiniile lui Orbán au fost adoptate de o generație nouă de conservatori europeni, epoca unui prim-ministru ungar care exercită o influență uriașă pe scena globală se apropie rapid de sfârșit.
