La dezbaterea organizată de Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale au participat sociologii István Horváth, Tamás Kiss şi Valér Veres, care au evaluat din punct de vedere profesional-analitic rezultatele preliminare referendumului din 2022, publicate la sfârşitul lunii decembrie a anului trecut. Masa rotundă a fost moderată de preşedintele institutului, Csaba Zoltán Novák, pe marginea a patru teme: metodologie, procese demografice, identitate și politici publice.

Deși România s-a aliniat din punct de vedere metodologic cu celelalte state membre ale UE, s-au identificat mai multe greșeli.

Greșelile din recensământul din 2022

În primul rând, este dificil de determinat diferența dintre populația reală și cea legală a României, pe motiv că în ​​statistici ar fi putut fi inclus un număr mare de persoane care locuiesc în străinătate. Poate fi luat în evidență oricine deține carte de identitate românească sau este trecut în baza de date.

O altă problemă o reprezintă faptul că 2,5 milioane de locuitori au fost înregistrați fără naționalitate, limbă maternă și apartenență religioasă, ceea ce, potrivit sociologilor, îngrenuează cercetările ulterioare privind populaţia maghiară din România.

Sociologul Tamás Kiss este de părere că acest aspect poate duce la neînțelegeri în viitor, deoarece ar putea fi interpretat ca fiind „indiferență națională”, ceea ce nu caracterizează România, transmite Hirado.hu.

„Marea majoritate nu este indiferentă la nivel național, dar au încheiat din întâmplare chestionarul pentru autorecenzare. Câți dintre ei sunt maghiari se va vedea doar din defalcarea teritorială”, a spus acesta.

Potrivit datelor preliminare, în România, pierderea mişcării populare naturale este de 624.000, motivul principal fiind emigrația. Pe de altă parte, a existat și un val de imigrație, mai ales dinspre Ucraina și Republica Moldova. Statul îi consideră pe imigranți forță de muncă.

„În cazul maghiarilor din România este greu de calculat pierderea reală, în condiţiile în care prea puţin cunoaştem şi numărul maghiarilor, care – conform previziunilor – sunt în jur de 1,1 milioane”, au spus specialiștii.

De asemenea, maghiarii din Transilvania nu mai emigrează în Ungaria, ci în statele din Europa de Vest. Potrivit cercetătorilor, numărul maghiarilor din România cu adresa de domiciliu în Ungaria este de 280.000, care a crescut cu 24.000 în ultimii zece ani.

Despre identitatea și discriminarea minorităților naționale

Despre problema identității s-a spus că au existat fraude încă din 1992.

„De atunci am învăţat că statele nu trebuie să înșele, deoarece ele dețin tehnologia de producere a realității statistice”, a spus István Horváth.

Deşi categoriile etnice au fost acum definite de organizaţiile minorităţilor naţionale, nu s-a menționat nicio identificare multiplă. Potrivit sociologului, în acest domeniu ar fi necesară o schimbarea de paradigmă. Tamás Kiss consideră că o schimbare de paradimă ar însemna, dacă dintre naţionalitate şi limbă maternă acesta din urmă ar fi aspectul decisiv, iar maghiarii din Transilvania s-ar defini ca o „comunitate culturală lingvistică multietnică”. Astfel, și romii vorbitori de limbă maghiară, secuii și șvabii „ar avea loc” în această comunitate”, a adăugat el.

„Și mai există și întrebarea ce se va întâmpla cu imigranții din Ţinutul Secuiesc.”, a mai spus sociologul.

Cât despre politicile publice, s-a spus că elita se concentrează pe clasa de mijloc prosperă, mai puțin compatibilă cu structura socială a comunității maghiare din Transilvania, pentru că include mulţi romi şi fermieri care trăiesc din munca sezonieră în străinătate.

Potrivit sociologului, pentru ca maghiarii să rămână în număr mai mare în România, ar trebui integrate „categoriile inferioare”.

„Avem puţine resurse, ar trebui să ne folosim de ceea ce avem”, a spus Valér Veres.

Acesta a adăugat că cei 110.000 de romi vorbitori de limbă maghiară din România sunt de două ori discriminați, atât ca maghiari, cât și ca romi.