Într-un nou studiu, cercetătorii din Ungaria au analizat liniile de descendenţă ale populaţiei din zona Odorheiului Secuiesc. Potrivit raportului, secuii din România provin din zona est-central-europeană şi sud-est europeană.
Experţii din cadrul Institutului de Cercetare Arheogenomică ELKH (BTK AGI) au efectuat un studiu cu privire la liniile ancestrale de descendenţă maternă şi paternă ale populației din zona Odorheiul Secuiesc.
Descendența secuilor din România
Potrivit raportului, populaţia din zona Odorheiu Secuiesc are o compoziţie predominant est-central-europeană şi sud-est europeană.
Potrivit comunicatului, în proiectul de cercetare au fost analizate eşantioanele unor persoane ai căror strămoşi provin din Odorheiu Secuiesc şi au trăit timp de mai multe generaţii în satele din jurul Odorheiului Secuiesc.
Eşantioanele au fost colectate în 2019, în localităţile Inlăceni, Firtănuş, Ulieş, Mugeni, Goagiu, Avrămeşti, Cecheşti, Dobeni, Văleni şi Forţeni din judeţul Harghita. Rezultatele au fost evaluate cu metode de genetica populaţiilor şi filogenetice, într-un context al populaţiilor moderne şi arhaice înrudite geografic sau istoric cu secuii, potrivit hirado.hu
În regiune, istoria secuilor poate fi urmărită până în secolul al XII-lea şi există mai multe teorii ştiinţifice cu privire la originea acestora. Rezultatele noii cercetări arată o compoziţie predominant locală a populaţiei – adică est-central-europeană şi sud-est europeană – amestecarea cu populaţiile învecinate fiind una moderată.
Care au fost concluziile raportului?
Potrivit raportului, realizatorii au descoperit un grad ridicat de eterogenitate în interiorul satelor şi între acestea, atât în ceea ce priveşte genele materne (mitocondriale), cât şi în ceea ce priveşte genele paterne (de cromozom Y).
Dintre liniile materne şi cele paterne au fost identificate în principal tipuri europene (într-o proporţie similară), însă în ambele cazuri pot fi caracterizate şi anumite linii estice.
Analizele filogenetice au confirmat presupusa origine estică a unor linii materne şi paterne, iar în unele cazuri, acestea pot fi conectate şi cu unele date ADN ancestrale provenite de la populaţii din perioada migraţiilor (sec. V-IX d.Hr.) şi din perioada descălecării maghiarilor (sec. X d.Hr.).
Noile date cu privire la secui completează studiile anterioare efectuate în Secuime şi sunt, în linii mari, în concordanţă cu observaţiile acestora, au constatat cercetătorii, adăugând că, pe lângă explorarea diversităţii genetice experimentate astăzi, o mare importanţă are şi examinarea continuităţi sau transformării genetice dintre populaţiile actuale şi cele ancestrale, respectiv urmărirea istoriei populaţiei secuilor.
Pentru explorarea acestora, un următor studiu de genetică realizat de cercetători va include şi mostre din cimitirele medievale din Secuime, apelându-se şi la secvenţieri ale întregului genom, tot din regiunea din jurul Odorheiului Secuiesc.