Unirea Principatelor Române nu este „Mica Unire”
Sintagma „Mica Unire” pentru evenimentul de la 24 Ianuarie 1859, care a condus la Unirea Principatelor Române, este considerată incorectă. Asta spune cunoscutul istoric și fost ministru de Externe al României Adrian Cioroianu. Acesta susține că această denumire nu reflectă în mod adecvat amploarea și semnificația istorică a evenimentului.
În opinia lui Adrian Cioroianu, este necesară o corectare la nivel instituțional pentru a utiliza termenii potriviți. Pentru că sintagma „Mica Unire” nu evidențiază importanța și consecințele pozitive ale Unirii Principatelor Române din 1859. Astfel, recomandarea sa arată interesul pentru o abordare corectă și exactă a terminologiei istorice asociate acestui moment semnificativ în istoria României.
„Sintagmele Mica Unire (1859) și Marea Unire (1918) mi se par nefericite și nedrepte, pentru că ele sugerează și chiar stabilesc un fel de top în Istorie – ceea ce e absurd”, a argumentat Adrian Cioroianu.
Unirea din 1859 a fost mult mai dificil de înfăptuit
Fostul ministru este de părere că Unirea Principatelor Române a fost mult mai dificil de înfăptuit decât „Marea Unire”, cea de la 1 decembrie 1918. Cioroianu spune că fără unirea din 1859 nu se știe cum ar mai fi avut loc unirea din 1918.
„Unui istoric profesionist i-ar fi relativ ușor să demonstreze că, într-un fel, unirea din 1859 a fost mai greu de făcut (și de apărat) decât cele trei uniri (!) din 1918, care au fost un amestec de eroism pe frontul de luptă în 1917 și șansă geopolitică în 1918-1919.
Așadar, cred că noi aniversăm azi Unirea Principatelor Române, nu „Mica Unire”. Inutil de precizat că, fără unirea din 1859, e greu de imaginat ce și cum mai uneam în 1918″, a scris Cioroianu pe Facebook.
După cum se știe, ziua de 24 ianuarie a rămas în istoria românilor ca data la care s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române. Se întâmpla la foarte scurt timp după numirea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești.
De fapt, marele domnitor este considerat de istorici artizanul înfăptuirii marelui act de la 1859. Marile puteri europene au hotărât ca Principatele Române să-și decidă singure soarta în cadrul unor divanuri ad-hoc. Așa s-a trezit Europa că în fruntea celor două principate avea să fie ales același domnitor în persoana lui Alexandru Ioan Cuza.
Marele merit al lui Cuza a fost că a reușit să aducă recunoașterea internațională a Unirii Principatelor Române. Și, prin reformele sale din toate domeniile, a pus bazele statului român modern. Noua țară a început să se numească România abia după abdicarea lui Cuza, din anul 1866, când a fost redactată prima constituție.
