E prea mult zgomot. Alegerile politice sunt o sursă de gălăgie. Mesajele pe care le percep alcătuiesc o cacofonie grandioasă, iar prima mea reacţie este să-mi astup urechile şi să fug. Dar fuga nu produce învingători. Doar inadaptaţi. Ştiu asta bine, şi de aceea aleg să rezist.Boicotarea alegerilor, o temă de care m-am tot lovit în media sau pe facebook, mi se pare o prostie. Am mai spus-o aici, pe pagina Capital, şi simt nevoia să o repet. Cine nu votează nu există pentru politicieni. Aceştia din urmă se comportă exact ca o corporaţie care trebuie să urmărească permanent satisfacţia clienţilor. În primul rând, are grijă de cei fideli, apoi de ocazionali. Ultima prioritate este investiţia în clienţii potenţiali, şi doar atunci când se urmăreşte o creştere a cotei de piaţă. Ceea ce, de cele mai multe ori, se realizează în dauna profitului pe termen scurt. Urmăriţi politica din ţara noastră aşa cum aţi urmări piaţa de afaceri şi veţi realiza că aşa este. Cu singura menţiune că firmele sunt întotdeauna mai oneste. Ele îşi declară cinstit apetitul pentru profit, iar acţiunile de CSR sunt ceea ce aleg să ofere înapoi societăţii care le permite prosperitatea. În politică, este taman pe dos. Se proclamă în gura mare, cu orice ocazie, grija pentru om şi ţară, dar adevăratul resort din spatele oricărei acţiuni îl reprezintă banii. Ascunşi de ochii lumii prin firme offshore, pe numele soacrei, mătuşii, prietenilor vechi sau, pur şi simplu, pe numele vreunui bătut de soartă care figurează în acte ca mare şef, în ciuda faptului că este analfabet şi n-are nicio putere.
La ora când citiţi acest text, alegerile europarlamentare se vor fi încheiat. Este ora bilanţului pentru fiecare partid, un moment al adevărului care rescrie harta de putere din societate. În ciuda faptului că populaţia României nu a luat contact cu niciun proiect concret care să întărească poziţia ţării noastre în Uniunea Europeană. Nevoia de a fi pe placul votanţilor fără şcoală simplifică mesajele până la secarea lor de orice conţinut valid. Pentru mine, campania electorală şi modul în care aceasta se desfăşoară reprezintă adevărata radiografie a societăţii. Rezultatele sunt mai puţin importante. Ce contează cine iese învingător, de vreme ce toţi sunt o apă şi-un pământ?
Nu contează pentru că noi nu vrem cu adevărat să conteze. Nu ne sunt prezentate planuri şi proiecte concrete fiindcă toţi căscăm gura la certuri cu poalele-n cap prin studiouri tv şi neglijăm orice teme riguros documentate. E plictisitor să vorbeşti despre Europa. Cere cultură, atenţie, educaţie. Mai are cineva în România calităţile enumerate mai sus?
Până să boicotaţi alegerile, aţi ales să boicotaţi presa. Nu dumneavoastră, cei care citiţi aceste rânduri, ci semenii dumneavoastră, care-o urmăresc cu mai mult interes pe Bianca Drăguşanu decât pe Monica Macovei. Asta ca să dau doar nişte exemple la întâmplare. Vă mai amintiţi că presa avea rolul de câine de pază al democraţiei? Prea mulţi cititori au uitat deja acest lucru ca să mai existe premisa ca ziariştii să-şi aducă ei înşişi aminte. Cumpăraţi ziare! Faceţi din Andrei Pleşu un superstar al blogosferei care să-l detroneze pe Radu F. Constantinescu! Şi rezultatele nu vor întârzia să apară. Informaţi-va despre ce se întâmplă în jurul vostru, judecaţi cu creierul, nu cu stomacul, şi societatea se va schimba în bine. Aşezaţi-va liniştiţi în fotoliu cu ochii pe fiica lui Adrian Minune şi declaraţi-vă scârbiţi de politică dacă nu vreţi să se schimbe nimic. Este chiar atât de simplu.
CLAUDIU ȘERBAN,
director editorial, Capital