Un rezultat din păcate anticipat deja de toate sondajele, ruperea Marii Britanii de Uniunea Europeană nu este totuşi atât de dramatică precum pare.
În primul rând pentru că vorbim de o ţară care nu era oricum în Uniunea Monetară Europeană sau în Schengen şi în al doilea rând pentru că britanicii şi guvernul UK au fost întotdeauna mai retinuţi cu privire la integrarea reală în UE, atât din punct de vedere politic, dar şi economic. Separat de aspectele formale care au diferenţiat Marea Britanie de Europa continentală (inclusiv separarea geografică, arhipelagul britanic fiind singurul grup de insule care conţine ţări europene, în afară de ţări foarte mici cum ar fi Cipru, Malta sau Islanda), pentru mine întotdeauna Anglia a fost altceva din punct de vedere cultural faţă de restul Europei, ceva ce seamănă mai mult cu SUA decât cu Europa Continentală, o ţară mai curând nord-atlantică decât ataşată continentului.
Cumva ca Islanda o ţară mult mai mică evident, care chiar geografic este pe jumătate în Europa şi jumătate în America.
Forţând putin nota, putem spune că Marea Britanie nu a fost niciodată cu adevărat în Uniunea Europeana, aşa că nu pleacă într-adevar din Uniune, ci e doar o recunoaştere a unei situaţii de fapt. Desigur, implicaţii vor fi, însă eu nu cred că ar trebui să fie implicaţii catastrofale, de genul riscului disoluţiei Uniunii Europene.
Ţările cele mai puternice din Uniune (Germania şi Franta) nu au niciun motiv de a centrifuga, Germania pentru că într-un fel ea “este” Uniunea Europeană, iar o Franţă ieşită din Uniune şi-ar pierde semnificativ din importanţa strategică pe care o are azi în plan global. Pentru Franţa, ar fi oricum o mişcare foarte proastă, mai ales în condiţiile în care cu plecarea UK, nu mai poate nimeni să conteste poziţia de wing-man pe care Franţa o are în UE lângă Germania. În ceea ce priveşte ţările mai mici sau cu probleme economice mai mari, e clar că ele nu pot pleca din Uniune, mai ales cele care sunt în Uniunea Monetară (vezi cazul Greciei, care de fapt a constatat că îi este imposibil să re-emită drahme, acesta a fost probabil motivul determinant pentru care nu s-a pus cu adevărat problema ieşirii Greciei din UE). Astfel ca vulnerabilităţi sunt doar în zonele capilare ale Uniunii (Suedia, spre exemplu, care are moneda proprie), dar chiar încă 1-2 ieşiri nu ar distruge Uniunea Europeană, consider eu.
Dimpotrivă, e posibil ca Uniunea Europeană să se refacă rapid din punct de vedere al numărului de state membre, deoarece Scoţia a ratat referendumul pentru secesiune exclusiv pentru că la acel moment, Cameron şi ceilalţi din guvernul britanic au dat asigurări că UK nu va ieşi din UE (Scoţia fiind în mod clar o ţară unionistă, fapt demonstrat şi de referendum). În ceea ce priveşte Irlanda de Nord, cealaltă regiune a Marii Britanii unde votul a fost în favoarea rămânerii în Uniune, are şi ea desigur soluţia secesiunii, astfel încât să devină o ţară independentă şi să revină în spaţiul European, chiar separată de restul Irlandei, cel puţin în prima instanţă. Cred că scenariul acesta, cu o Mare Britanie “micşorată”, pare destul de probabil în acest moment, desigur mai ales în cazul Scoţiei, care aşteaptă totuşi această revanşă de sute de ani şi care mai întotdeauna (chiar şi în perioadele istorice) a susţinut curând Europa Continentală, în conflictele cu regatul insular.
În ceea ce priveşte România, dacă Banca Naţională este pe poziţii (şi sperăm să fie), cred că sunt mai curând oportunităţi decât ameninţări care ar putea rezulta din Brexit: forţa de muncă bine pregătită şi cu o cultură superioară a muncii şi a eticii s-ar putea întoarce spre România din Marea Britanie, cu impact pozitiv în societatea românească în ansamblu; piaţa Uniunii Europene va putea absorbi mai multe produse şi servicii din România, pe măsură ce pieţele din UE se vor închide faţa de Marea Britanie (sau în orice caz nu vor mai fi la fel de deschise ca în prezent); România ca ţară va urca net o poziţie în orice top al Uniunii ca economie, ca populaţie şi, în mod anecdotic, chiar şi ca suprafaţă, Marea Britanie având o suprafaţă mai mare decât România cu câteva mii de kilometri pătraţi.
Rămâne de văzut dacă România chiar va reuşi să fructifice această oportunitate, sau va aştepta, ca de obicei, “să cadă drobul de sare”…
Marius Ghenea,
director de Investiţii în cadrul fondului 3TS Capital Partners