Dar cei care s-au alăturat se retrag acum pe criterii democratice, cu implicații îngrijorătoare pentru bloc, scrie economistul suedez Anders Aslund într-un editorial pentru Project Syndicate.

Publicăm mai jos comentariul integral:

În contextul ultimilor 30 de ani, un astfel de val este decalajul economic în creștere între țările din Europa Centrală și de Est care au aderat la UE și cele care nu au făcut-o. Primele recuperează treptat în fața celorlalte state membre UE, cu rate de creștere de aproape două ori mai mari decât vecinii lor din est; aceștia din urmă sunt blocați pe un pământ al nimănui, între UE și Rusia.

Polonia şi Ucraina, în conflict

Divergența dintre Polonia și Ucraina ilustrează tendința. Conform statisticilor sovietice, Ucraina era puțin mai bogată în termeni per capita, decât Rusia și Polonia în 1989, chiar înainte de revoluțiile care au doborât comunismul. Pe atunci, ambele țări aveau culturi și structuri industriale similare. Astăzi, PIB-ul pe cap de locuitor (în dolari SUA actuali) este de aproape cinci ori mai mare în Polonia decât în ​​Ucraina. Chiar și în 2013, cu un an înainte ca Rusia să lanseze războiul împotriva Ucrainei, PIB-ul pe cap de locuitor al Poloniei era de 3,4 ori mai mare.

Între timp, țările din Europa Centrală și de Est ale UE au continuat să avanseze pe baza antreprenoriatului intern și a investițiilor străine directe (ISD).

În perioada de boom 2014-19, economiile lor au crescut în medie cu 4-5% pe an, în timp ce PIB-ul Rusiei pe cap de locuitor a scăzut sub cel al României și al Turciei. Dintre cele 27 de state membre UE, doar Bulgaria e mai săracă decât Rusia în termeni de PIB pe cap de locuitor.

Unul dintre motivele pentru care statele ex-sovietice se descurcă atât de prost, în timp ce europenii centrali și estici se descurcă atât de bine este că țările din Europa Centrală și de Est au încheiat cu succes acorduri de asociere cu UE la începutul anilor ’90.

Cu un acces excelent pe piața UE, la mijlocul anilor 1990, și-au mutat două treimi din comerțul din fosta URSS în UE. Iar prin exploatarea lanțurilor de aprovizionare europene, au putut să apară ca principalii producători auto europeni.

Dar factorul-cheie în succesul acestor țări a fost îmbunătățirea calității guvernanței economice. Țările din estul și centrul Europei au fost obligate să adopte legislația UE. După un proces birocratic îndelungat, aceste țări au adoptat cadrele legale și de reglementare necesare pentru a asigura funcționarea unei economii de piață deschise.

În Indicele de percepție a corupției Transparency International, Polonia, Republica Cehă, Slovacia și Ungaria ocupă acum locul 45, 49, 60 și respectiv 69, în timp ce Ucraina și Rusia ocupă locul 117 și 129. Investitorii știu acum că, dacă se întâmplă ceva rău, pot face recurs la UE și, în cele din urmă, prin Curtea Europeană de Justiție. Spre deosebire de fosta Uniune Sovietică, drepturile de proprietate în Europa Centrală și de Est sunt sigure.

O parte din PIB-ul Europei Centrale şi de Este, din subvenţii UE

Secretul este însă că 3-4% din PIB-ul anual al țărilor din Europa Centrală și de Est provine din subvenții UE, care sunt o binecuvântare. Pe de o parte, fondurile structurale ale UE sunt motivul pentru care toate capitalele noilor state membre au aeroporturi și autostrăzi frumoase. Pe de altă parte, astfel de proiecte sunt de obicei mai vulnerabile la corupție. Un exemplu ar fi averea dobândită în mod dubios de unii oameni de afaceri maghiari, apropiați ai premierului Viktor Orbán.

Întrebarea care se pune este dacă economiile din Europa Centrală și de Est pot să își mențină progresul. Înainte de aderare, „câinii de pază” ai UE se temeau că aceste țări își vor îmbunătăți guvernanța doar până la aderarea la UE.

De fapt, toți noii membri UE au continuat să își consolideze guvernanța timp de mulți ani, atrăgând tot mai multe ISD. Iar Estonia și Lituania sunt acum cele mai puțin corupte foste țări comuniste.

Conform Transparency International, însă, unele dintre principalele țări în tranziție suferă acum o puternică deteriorare a guvernanței. Scorul Poloniei a atins punctul culminant în 2015, urmat apoi de Slovacia și de Republica Cehă în 2018.

Ungaria a atins punctul culminant în 2012 și a scăzut constant de atunci, astfel încât acum se situează alături de România și Bulgaria, anterior considerate cele mai corupte țări ale UE.

Pentru UE, această abatere de la o bună guvernare ar putea deveni o problemă existențială, deoarece democrația și statul de drept merg împreună.

Deși Ungaria și Polonia au făcut rabat de la cele două criterii democratice esențiale, ele rămân beneficiare de finanțare masivă a UE. Și, deși UE a impus condiții speciale României și Bulgariei, aceste măsuri nu au mers suficient de departe.

Din fericire, blocul comunitar vrea să impună condiții mai dure, în primul rând prin intermediul planului de redresare UE de nouă miliarde de euro (918 miliarde de dolari) pentru Europa.

Traiectoria fostelor state sovietice este un memento al motivului pentru care UE trebuie să susțină democrația și statul de drept atât în ​​țară, cât și în străinătate.