Recent intors de la Bruxelles, presedintele Traian Basescu a declarat ca, pana in 2010, fiecare tara membra UE va trebui sa aloce 3% din PIB pentru cercetare. Adica de zece ori mai mult decat cheltuie in prezent Romania. Dar cu cine sa faci performanta, cand majoritatea cercetatorilor romani sunt plecati deja in strainatate?

Dupa ce a absolvit facultatea de matematica, in anul 1993, lui Cezar Joita nu-i trecea prin gand sa paraseasca tara, desi era unul dintre cei mai buni studenti din generatia sa. Avea in acel moment doua variante: sa ramana in Universitate ca profesor sau sa pornesca o cariera in cercetare. A ales-o pe ultima si, astfel, s-a angajat la Institutul de Matematica al Academiei Romane (IMAR). “Prin 1994 castigam la IMAR cam 60 de dolari pe luna, iar sotia castiga cu vreo cinci dolari mai mult pentru ca era profesoara de liceu si avea si ore de dirigentie”, isi aminteste Cezar Joita. Spre norocul lui, parintii au avut ceva bani stransi si le-au cumparat o garsoniera in Bucuresti. Cu toate acestea, in cei doi ani in care au stat in acea garsoniera, din cele doua salarii, Cezar si sotia lui au reusit sa-si cumpere doar o lustra si o masuta de cafea. “Dupa un an de IMAR, m-am hotarat sa plec din tara, dar am constatat ca stiam doar vreo suta de cuvinte in engleza. Am inceput sa invat engleza 10-12 ore pe zi si dupa un an am luat Toefl-ul (Test of English As a Foreigh Language – n.r.)”, povesteste el.


Dupa ce a trecut testul de limba engleza, Cezar Joita a plecat cu o bursa de doctorat si a reusit sa-si ia cu el si sotia, in SUA, la State University of New York at Buffallo. Motivul pentru care a parasit tara este tras parca la indigo cu al sutelor de matematicieni si informaticieni care au decis dupa 1990 sa-si construiasca o cariera in afara tarii. “Am plecat pentru bani”, spune concis Cezar Joita.
Chiar daca o bursa pentru doctorat in SUA, Franta sau oricare alta tara vestica nu reprezinta chiar o afacere profitabila, cei care pleaca spun ca in cei cinci ani de doctorat, veniturile le permit sa traiasca destul de bine si chiar sa faca ceva economii. Apoi, dupa doctorat, exista burse postdoctorale, de 30.000-40.000 de euro pe an, sau chiar mai mult in unele cazuri. In afara de asta, multi dintre ei mai castiga si din contracte de cercetare sau colaborari cu diverse firme.
Variantele sunt doua. Sa ramana acolo si sa traiasca decent sau sa se intoarca. si in cazul intoarcerii, sunt tot doua variante: fie ca profesor universitar la una din facultatile romanesti, fie ca cercetator la Institutul de Matematica al Academiei. In ambele cazuri, salariul de inceput nu depaseste decat rareori valoarea de sase milioane de lei pe luna si ajunge dupa cinci-sase ani la 10-11 milioane de lei vechi. Salariile extrem de mici au dus la exodul creierelor romanesti peste hotare. Cei mai multi au renuntat definitiv la gandul intoarcerii in tara. Mari companii din lume, precum Microsoft, IBM, Intel sau Google, angajeaza din ce in ce mai multi matematicieni si informaticieni romani pentru diverse cercetari. “Este pacat ca o tara ca Romania este in situatia de a exporta matematicieni – pe gratis si in plus dupa ce i-a format – si de a importa pe bani grei rodul muncii in strainatate a unora dintre ei”, rezuma problema Andrei Moroianu, profesorul universitar in varsta de 34 de ani de la Centrul de Matematica al