Într-un raport publicat luni de Curtea de Conturi Europeană, se subliniază că Uniunea Europeană (UE) riscă să rămână în urmă în ceea ce privește ambiția sa de a deveni un lider mondial în sectorul bateriilor.

Raportul subliniază faptul că, în ciuda eforturilor depuse de UE, accesul la materiile prime reprezintă un obstacol semnificativ, alături de escaladarea costurilor și de concurența internațională intensă. În consecință, eforturile actuale ale UE de a-și spori capacitatea de producție de baterii s-ar putea dovedi insuficiente pentru a satisface cererea în creștere, punând în cele din urmă în pericol realizarea obiectivului UE de a atinge zero emisii până în 2035, după cum avertizează auditorii.

Bateriile, o prioritate strategică vitală pentru blocul comunitar

În 2021, aproximativ 1 din fiecare 5 mașini nou înmatriculate în Uniunea Europeană (UE) putea fi încărcată electric, iar vânzarea de vehicule noi pe benzină și diesel va fi interzisă începând cu 2035. Prin urmare, bateriile au devenit o prioritate strategică vitală pentru UE. Cu toate acestea, industria bateriilor din Europa a rămas în urma concurenților săi mondiali, în special a Chinei, care deține o cotă de 76% din capacitatea de producție globală.

Pentru a revitaliza ambițiile UE de a deveni o forță proeminentă în sectorul bateriilor, Comisia Europeană a introdus în 2018 un Plan de acțiune strategic pentru baterii. Comisia a implementat în mare măsură componentele-cheie ale acestui plan pentru a sprijini industria, inclusiv prin furnizarea de orientări strategice cruciale, adoptarea de acte legislative și alocarea de fonduri.

„UE nu trebuie să ajungă cu bateriile într-o poziţie de dependenţă aşa cum s-a întâmplat cu gazele naturale. Este în joc suveranitatea sa economică. Prin planul său de a înceta vânzarea de maşini noi alimentate cu benzină şi motorină până în 2035, UE pariază enorm pe baterii. Dar este posibil să nu aibă o mână bună, din perspectiva accesului la materii prime, a atractivităţii pentru investitori şi a costurilor”, a declarat Annemie Turtelboom, membra Curţii de Conturi Europene care a condus auditul.

Industria bateriilor a beneficiat de granturi și garanții

Între 2014 și 2020, industria bateriilor a beneficiat de granturi și garanții de împrumut din partea Uniunii Europene (UE) în valoare de cel puțin 1,7 miliarde de euro. În plus, între 2019 și 2021 au fost autorizate ajutoare de stat în valoare de până la 6 miliarde de euro, în principal în Germania, Franța și Italia. Cu toate acestea, în timpul evaluării lor, auditorii au descoperit că Comisia Europeană nu are o supraveghere cuprinzătoare a sprijinului public total acordat industriei. Această limitare îngreunează capacitatea Comisiei de a asigura o coordonare eficientă și o asistență bine orientată.

Capacitatea de producție de baterii a UE înregistrează o creștere semnificativă și are potențialul de a se extinde de la 44 gigawați-oră în 2020 la 1 200 gigawați-oră până în 2030. Cu toate acestea, această proiecție este incertă și se confruntă cu riscuri potențiale care decurg din factori geopolitici și economici. Aceste provocări ar putea submina realizarea creșterii preconizate în sectorul bateriilor.

Provocările cu care se va confrunta Uniunea Europeană

Există mai mulți factori care reprezintă o provocare pentru UE în eforturile sale de a dezvolta o industrie puternică a bateriilor.

În primul rând, UE riscă să piardă producători de baterii în favoarea altor regiuni, în special a SUA, care oferă stimulente solide. Spre deosebire de UE, SUA oferă subvenții directe pentru producția de minerale și de baterii, precum și pentru achiziționarea de vehicule electrice, atât timp cât acestea sunt fabricate la nivel național.

În al doilea rând, UE se bazează în mare măsură pe importurile de materii prime, cu un număr limitat de țări care nu au acorduri comerciale. De exemplu, o parte semnificativă a importurilor de litiu brut (87%) provine din Australia, în timp ce 80% din importurile de mangan provin din Africa de Sud și Gabon. În plus, UE se bazează pe Republica Democrată Congo pentru 68% din importurile de cobalt brut și pe China pentru 40% din importurile de grafit natural brut. Deși Europa posedă rezerve minerale, procesul îndelungat de la descoperire la producție (12-16 ani) împiedică un răspuns rapid la creșterea cererii. Acordurile contractuale actuale asigură doar aprovizionarea cu materie primă pentru producție pe o perioadă de câțiva ani. Ca răspuns la această situație, Comisia Europeană a propus, în luna martie a acestui an, un act privind materiile prime critice.

În al treilea rând, competitivitatea producției de baterii din UE poate fi subminată de creșterea prețurilor la materii prime și energie. Până la sfârșitul anului 2020, costul unui pachet de baterii a depășit valoarea-țintă planificată, ajungând la 200 EUR/kWh. În ultimii doi ani, prețurile nichelului și litiului au crescut cu peste 70 % și, respectiv, 870 %. Aceste costuri în creștere reprezintă o provocare pentru competitivitatea producției de baterii din UE.

În general, acești factori, inclusiv potențiala relocalizare a producătorilor, dependența de importurile din țările care nu au încheiat acorduri comerciale și impactul creșterii prețurilor materiilor prime și ale energiei, reprezintă obstacole semnificative pentru industria bateriilor din UE.

Îngrijorare cu privire la lipsa obiectivelor specifice în strategia UE privind bateriile

Auditorii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la absența unor obiective specifice și delimitate în timp în strategia UE privind bateriile. Până în 2030, se anticipează că pe drumurile europene vor circula aproximativ 30 de milioane de autovehicule cu emisii zero, urmând ca aproape toate înmatriculările de vehicule noi începând cu 2035 să fie vehicule electrice cu baterii. Cu toate acestea, actuala strategie privind bateriile nu evaluează dacă industria bateriilor poate satisface în mod eficient această cerere anticipată.

Auditorii subliniază două potențiale scenarii pesimiste în cazul în care capacitatea de producție de baterii a UE nu reușește să crească așa cum se preconizează. În primul scenariu, este posibil ca UE să fie nevoită să amâne interzicerea vânzării de vehicule cu motor cu combustie internă după 2035, nereușind astfel să își atingă obiectivele de neutralitate a emisiilor de dioxid de carbon. În cel de-al doilea scenariu, UE ar fi obligată să se bazeze în mare măsură pe baterii și vehicule electrice fabricate în afara UE. Această dependență puternică ar afecta negativ industria auto europeană și forța sa de muncă, deoarece ar împiedica realizarea unui parc auto cu emisii zero până în 2035.