Să te lași de socialism este ca și cum te-ai lăsa de fumat. Știi că fiecare țigară îți face rău. Știi că, în ciuda satisfacției de moment, fiecare fum inhalat în plămâni îți scade imunitatea și îți crește dependența. Și totuși continui să faci asta, zi după zi, ceas de ceas. La fel e și cu socialismul. Fiecare inițiativă de „redistribuire“ a bogăției pare să facă viața mai corectă. Iar în același timp, toate schemele astea au nevoie de niște oameni care să le supravegheze. Oamenii ăia au și ei nevoi. Rude. Amanți și amante. Și tot așa, aparatul ăsta de stat tot mai flămând șubrezește capacitatea sistemului de a se autoregla. Toate comitetele și comițiile tind să-și creeze din ce în ce mai multă putere prin – ați ghicit – noi și noi reglementări care trebuie supravegheate. A sosit și momentul când „L“-ul din USL a dispărut. Nu însemna mult, dar putea să ne dea o speranță. Măcar la nivel declarativ, era ceva apă liberală peste vinul cu care se îmbătau social-democrații. Iar asta putea să fie un lucru bun. Astăzi, însă, nu ne mai putem ascunde după degete. Nu ne mai putem minți. Avem un guvern de stânga, condus de un om care a învățat tehnicile de lea­dership direct de la Adrian Năstase. Și acest lucru nu este neapărat ceva de care să ne pară bine.

Anul acesta va fi plin de surprize care vor veni de pe scena politică. În rest, va fi probabil liniște și pace. Instituțiile statului se vor așeza cuminți la hibernare, cum se face în momentele de cotitură, când nu se știe cine-i viul și cine-i mortul. Presupun că nici măcar DNA-ul nu va mai deranja cu prezența diverse personalități, cum a făcut-o – în mod lăudabil, cred eu – în ultima vreme. Creșterea economică se va lăsa și ea așteptată, foarte probabil, nici măcar deflatorul, bagheta magică a ucenicului vrăjitor Ponta, nemaiputând să facă vreo minune cu care să uimești populația. Cota unică va rămâne, cel mai probabil, o amintire. Iar cota „regresivă“ – ce minunat artificiu de limbaj socialist! – se va transforma încet, încet, în cotă progresivă. CAS nu va mai scădea fiindcă nu va mai exista nimeni care să susțină acest tip de chestiuni pe care electoratul PSD nici măcar nu se străduiește să le înțeleagă. Iar programul de guvernare va fi, ca de obicei, acordul semnat cu FMI care se va încăpățâna să iasă la vopsea cu Excelurile lor mărind taxele ca să poată susține un aparat de stat supraponderal și imposibil de restructurat.

Ceva bun s-ar putea, totuși, să iasă din ruperea USL. Vom avea, probabil, cu adevărat opoziție. Va exista cineva care va lupta cu adevărat împotriva abuzurilor și greșelilor celor de la putere. Iar Crin Antonescu s-ar putea să ne demonstreze că are cu adevărat voința și ambiția să se lase de fumat. De fumat concepte socialiste, la asta mă refer. Fiindcă, până acum, a inhalat direct în plămâni toate creșterile de taxe neghioabe propuse de foștii lui parteneri. Și toate vrăjitoriile prin care Ponta a tot încercat să-și mituiască baronii și electoratul său cu gândire înceată, în dauna unor măsuri evident necesare și simple, precum reducerea CAS și a TVA. Să nu ne pierdem speranța că mai există liberali autentici în clasa politică a României de astăzi.

Claudiu Şerban,
director editorial, Capital