Regulile jocului din învăţământul superior se schimbă, dar prea târziu. MECI şi ARACIS au dat publicităţii lista neagră a universităţilor după ce s-a încheiat admiterea.
Discuţii aprige despre funcţionarea Universitatea „Spiru Haret“ s-au purtat mai bine de un an în cabinetele Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării (MECI), până ca ştirea de senzaţie să fie aruncată în gura presei. Motivul tergiversării unei decizii, recunoscut de oficiali din minister doar off the record, a fost imposibilitatea de a stabili tabăra învingătoare după luptele politice duse de cei interesaţi în culisele Parlamentului. Asociaţia Universităţilor Europene (European University Association – EUA) ne atrăgea atenţia asupra amestecului intereselor politice în educaţie, încă din septembrie anul trecut, în Raportul de evaluare a activităţii Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS): „Comisia a fost informată că numeroşi membri ai comisiilor parlamentare relevante din România, în special ale Senatului, care manifestă un interes sporit în învăţământul superior, sunt profesori universitari de la instituţii publice şi particulare, iar pregătirea legislaţiei poate lua o turnură neprevăzută“.
În momentul în care instituţiile de învăţământ superior ale statului au scos, la admiterea din acest an, locuri suficiente pentru toţi absolvenţii bacalaureaţi (62.000 de locuri bugetate şi 108.000 de locuri cu taxă), bătălia pentru câştigarea candidaţilor a intrat în linie dreaptă, Universitatea „Spiru Haret“ fiind prima „victimă“. Cu 100.000 de locuri la admitere şi mai ieftine decât cele de la stat, universitatea respectivă era cel mai periculos competitor pentru socotelile făcute de rectorii instituţiilor de stat. Aşa că s-a luat decizia să i se pună zăbală. Şi motive s-au găsit destule. Întemeiate, fără îndoială! Întrebarea este de ce nu s-a luat această măsură anul trecut, acum doi ani, acum trei ani, când existau aceleaşi probleme. Răspunsul este simplu. Pentru că de-abia acum am intrat în perioada declinului demografic. Vor fi din ce în ce mai puţini candidaţi, şi regulile jocului trebuie schimbate.
Bani publici, administrare privată
Orientate către afaceri, instituţiile private au menţinut taxele de admitere şi de şcolarizare din anul trecut. Sigure de prestigiul dobândit prin tradiţie, facultăţile de stat au majorat taxele. Au plusat chiar, mărind şi numărul locurilor cu taxă cu mult peste cuantumul bugetat. În top, universităţi vechi şi reputate. Lista este lungă şi dovedeşte că învăţământul de stat a avut mai multe locuri cu plată decât finanţate de MECI. Adică bani mulţi, obţinuţi cu aceiaşi profesori, aceleaşi dotări şi cursuri, dar gestionaţi aparte. O afacere privată, extrem de profitabilă, făcută pe seama unor investiţii publice.
Anul trecut, discutând despre problemele de la „Spiru Haret“ cu reprezentaţii ARACIS, Alexandru Popovici, directorul departamentului de acreditare, şi Mihai Aristotel Ungureanu, secretarul general, aceştia invocau faptul că nu pot interveni decât în cazul în care universitatea solicită evaluarea. Afirmaţie făcută în contextul în care M.A.Ungureanu ne spunea că „sunt multe facultăţi care nici nu îndrăznesc să ne solicite evaluarea, ştiind în ce situaţie sunt.“ Şi anul acesta, Mihai Floroiu, directorul de comunicare de la ARACIS, susţine acelaşi lucru: „Agenţia nu face poliţie academică“. Foarte bine, dar de ce ţine în sertar situaţii şi documente cu caracter public? În urmă cu două săptămâni, solicitam Agenţiei lista cu toate instituţiile de învăţământ superior din România care au probleme legate de acreditare, evaluare periodică etc., pentru că ni s-a părut inechitabil ca MECI să arate cu degetul doar spre câteva instituţii private de învăţământ, ştiindu-se că foarte multe altele, de la stat, au probleme. „Lista va fi gata în toamnă, se lucrează la ea şi nu o putem face publică, deoarece acum am declanşa reacţii nedorite“, declara atunci Mihai Floroiu pentru revista Capital.
Surprinzător, imediat după ieşirea doamnei ministru Andronescu la rampă şi publicarea H.G. nr. 749 cu instituţiile acreditate sau autorizate provizoriu, lista ARACIS a fost transmisă presei. Oare de ce? Citind-o cu atenţie, constaţi că una scrie în HG-ul contrasemnat de ministrul învăţământului, şi alta în cele trei anexe difuzate de ARACIS. Faţă de H.G. nr. 749, în lista ARACIS sunt trecuţi anii în care universităţile au primit autorizarea. Iar dacă mergem să citim Legea calităţii educaţiei, constatăm că o specializare trebuie acreditată după absolvirea a trei generaţii şi evaluată din cinci în cinci ani.
În ritmul actual, ARACIS nu va putea să încheie niciodată procesul de evaluare
Uitându-ne la anii în care universităţile au obţinut autorizarea sau acreditarea, constatăm că peste 600 de programe de licenţă din România funcţionează ilegal. Din anexele ARACIS rezultă că foarte multe au dobândit aceste acorduri de funcţionare în urmă cu zece-paisprezece ani. Ultimele autorizaţii au fost date în 2003. Majoritatea nu a mai depus dosarul pentru acreditare, deşi în legea învăţământului se spune clar: pentru ca o facultate să poată susţine examene de licenţă, trebuie să fie acreditată. Majoritatea instituţiilor acreditate nu au solicitat nici evaluarea la cinci ani, după cum prevede legea. Nu mai vorbim de cele autorizate provizoriu, care aveau obligaţia să ceară evaluare după trei ani. Până în prezent, doar 20 dintre universităţile din România şi-au depus dosarele de reevaluare la ARACIS.
De ce nu a fost dată publicităţii această listă înainte de începerea sesiunii de admitere la facultate? Floroiu spune că documentul fusese trimis încă de anul trecut la MECI. „Noi nu puteam să o dăm publicităţii, pentru că universităţile ar fi spus că au dosarele depuse la ARACIS pentru autorizare şi ce spunem noi este minciună.“
Ce spune ministrul educaţiei, Ecaterina Andronescu, acum, când listele s-au făcut, în sfârşit, publice? „Pentru a vedea care este situaţia, noi ar trebui să baleiem toate documentele. În acest an, ARACIS are în agenda de lucru evaluarea instituţională pentru 45 de universităţi pe care le-am stabilit de comun acord.“ Doamna ministru spune că s-au orientat spre instituţiile care şi-au exprimat singure acordul să fie evaluate, dar şi către cele despre care „ştiam noi că au probleme“. Aduce cumva a poliţie academică această decizie? La fel de contradictoriu este şi modul în care Ecaterina Andronescu scuză întârzierile de evaluare periodică pe motiv că „ARACIS nu a putut să preia o cantitate atât de mare de programe“. Dacă Agenţia nu a putut evalua 20 de instituţii în doi ani, cum va putea ea să evalueze 47 într-o jumătate de an? Mai mult chiar, în Raportul EUA, experţii străini îşi exprimă îndoiala în privinţa calităţii reale a instituţiilor certificate până acum de ARACIS, deoarece agenţia noastră se mulţumeşte să constate dacă universităţile îndeplinesc un minimum de criterii pentru a obţine acreditarea, nu şi dacă au standarde specifice pentru niveluri diferite – minim, mediu şi performant.
Nu este exclus să urmeze un embargou în UE asupra diplomelor româneşti
De calitatea învăţământului românesc sunt îngrijorate şi ţările din UE. De la MECI a transpirat informaţia că Italia vrea să pună sub embargou diplomele academice din România. Se zvoneşte că încearcă să convingă şi guvernele german şi francez să facă front comun. Întrebată, Ecaterina Andronescu recunoaşte că „asta şi este marea mea îngrijorare. Nu am primit nicio notificare oficială. Ştiu de la dl Cristian Diaconescu (ministrul de externe, n.red.) că a fost într-o vizită în Italia şi că, într-o discuţie cu oficialităţile de acolo, s-a ridicat şi această problemă“.
Pentru clarificare, am solicitat lămuriri directe ministrului de externe român, dar şi oficialilor de la Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Muncii din Italia. Ne-a răspuns laconic Ambasada Italiei la Bucureşti: „Confirmăm că sunt în curs de desfăşurare cercetări atât în Italia, cât şi în România, pentru a verifica legalitatea diplomelor de licenţă eliberate de unele universităţi din România.“
Mai multe lămuriri ne oferă europarlamentarul Traian Ungureanu. „Poziţia italiană în ce priveşte diplomele şi atestatele profesionale a fost criticată de Comisia Europeană. În iunie anul trecut, Comisia Europeană a trimis Italia în faţa Curţii Europene de Justiţie. Comisia a constatat că Italia nu a aplicat Legea (Directiva) Europeană în cazul respectiv, modificările stipulate de Directiva 100. Aceste modificări urmau să aducă la zi lista de diplome şi atestate profesionale care se bucură de recunoaştere automată la nivelul UE. Modificările au fost anume gândite pentru situaţia creată de admiterea României şi a Bulgariei în UE.“
Termenul-limită de includere în legislaţia naţională a modificărilor prevăzute de Directiva 100 a expirat la 1 ianuarie 2007. Comisia a constatat că Italia nu a pus încă în aplicare obligaţiile ce îi revin. Comisia Europeană a considerat că această situaţie reprezintă o încălcare a Legislaţiei Europene şi că, în acest fel, deţinătorii de diplome profesionale şi atestate profesionale româneşti şi bulgăreşti au fost împiedicaţi să beneficieze pe deplin de dreptul de a-şi exercita profesia, la nivelul de calificare atestat, pe teritoriul UE. Într-un mod similar s-a poziţionat Polonia, care a fost, de asemenea, trimisă în faţa Curţii Europene de Justiţie. Franţa şi Luxemburg au fost supuse aceleiaşi proceduri. Cazul francez se află în faza a doua a procedurii de infringement pe tema diplomelor şi atestărilor profesionale.
Situaţia, aşadar, se tot complică. Disputa dintre universităţile autohtone pentru cucerirea unui număr cât mai mare de candidaţi pentru „gulere albe“ se extinde acum la nivel internaţional. Vestea bună este aceea că epoca diplomelor emise în ritm industrial a ajuns probabil la final. Problema este că tinerii nu au acces la informaţiile publice care le-ar permite să ia decizii corecte de care depinde viitorul lor.
Eu pledez pentru restrângerea sistemului de ID. Consider că această formă de instruire este extrem de păguboasă.
Ecaterina Andronescu, ministrul educaţiei
Recunoaşterea academică nu e automată. Convenţia Consiliului Europei de la Lisabona încurajează recunoaşterea diplomelor academice, dar nu o impune.
Traian Ungureanu, europarlamentar
170.000 de absolvenţi cu bacalaureat în 2009 au, cu toţii, locuri asigurate în universităţi
Locurile cu taxă, O afacere profitabilă pentru universităţile de stat
La admiterea din acest an, facultăţile de stat cu tradiţie au scos de până la de două-trei ori mai multe locuri cu taxă decât locurile plătite de la buget.
Universitatea din Bucureşti: 4.860 de locuri de la buget şi 7.420 cu plată la zi.
ASE: 3.000 locuri de la buget, 2.595 locuri cu plată la zi şi 1.500 la ID.
Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iaşi: 3.360 locuri de la buget, 5.160 locuri cu plată la zi, 500 la IFR şi 2.150 la ID.
Universitatea „Babeş-Bolyai“ din cluj-napoca: 4.913 locuri de la buget, 11.289 locuri cu plată la zi, 4.700 la ID şi 50 la IFR.
Universitatea din Alba Iulia: 536 locuri de la buget, 943 locuri cu plată la zi, 590 la ID.
Universitatea din Bacău: 600 locuri de la buget, 2.230 locuri cu plată (380 IFR, 200 ID).
Universitatea „Ovidius“ din Constanţa: 1.350 locuri de la buget, 5.164 locuri cu plată la zi, 400 la ID şi 865 la IFR.
Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galaţi: 1.812 locuri de la buget, 1.865 locuri cu plată la zi, 1.150 la ID şi 780 la IFR.
Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu: 1.680 locuri de la buget, 4.650 locuri cu plată, 4.245 la ID şi FR.
Universitatea din Suceava: 928 locuri de la buget, 1.922 locuri cu plată, 960 la ID.
Universitatea de Vest din Timişoara: 2.012 locuri de la buget, 4.916 locuri cu plată.
Partea nevăzută a aisbergului
Peste 600 de programe de licenţă ale universităţilor de stat şi particulare nu îndeplinesc toate condiţiile de funcţionare impuse de lege.
– 258 de specializări la zi, din cadrul a 67 de universităţi de stat şi particulare, nu au acreditare. Fizica informatică, spre exemplu, de la Universitatea din Bucureşti, nu are nici măcar autorizaţie provizorie de funcţionare. La fel şi Facultatea de inginerie mecanică, Facultatea de construcţii civile industriale şi agricole de la Universitatea din Craiova, Facultatea de inginerie mecanică şi Facultatea de design industrial de la Universitatea Politehnica din Timişoara.
– 43 de universităţi autorizate, cu peste 200 de programe de licenţă, au programe de studii la frecvenţă redusă sau ID care nu sunt acreditate.
– 44 de universităţi ar fi trebuit să meargă la evaluarea periodică pentru cele 199 de specializări la care termenul a expirat de mai mulţi ani.
