Fondurile universităţii Harvard sunt de 30 de ori mai mari decât bugetul alocat de stat, în 2007, pentru tot învăţământul superior românesc. Educaţia de calitate şi bursele îi atrag peste Ocean şi pe tinerii români.
Anul trecut, după ce a terminat liceul, Andrei Cristea nu a plecat la facultate la Bucureşti, aşa cum a făcut o mare parte a colegilor săi din Craiova. El s-a hotărât să meargă direct la Harvard, universitate considerată în multe topuri ca fiind cea mai bună din lume. Şi pentru că familia sa nu dispunea de cei 200.000 de dolari necesari pentru acoperirea taxelor de şcolarizare, a cazării, a mesei şi a altor costuri aferente celor patru ani de studiu, Andrei a solicitat şi a primit finanţare nerambursabilă de la universitatea americană.
„Am obţinut finanţarea cerând facultăţii ajutor financiar în cadrul unui program formal pe care aceasta îl derulează. Nu doar Harvard oferă finanţare, ci toate facultăţile bune care au resurse importante. Universitatea verifică ce sume de bani ai şi completează restul în măsura nevoii tale şi a dimensiunii fondurilor ei, care în cazul Harvardului sunt, practic, nelimitate“, spune Andrei Cristea.
Nelimitate este cuvântul potrivit, având în vedere că sumele disponibile ale acestei universităţi au atins luna trecută valoarea de 34,9 miliarde de dolari. Suma este cu un miliard de dolari mai mare decât rezerva internaţională a Băncii Naţionale a României şi de peste 450 de ori mai mare decât suma pe care ASE Bucureşti o are disponibilă în 2007, în condiţiile în care numărul de studenţi ai ASE este mai mare decât cel al studenţilor de la Harvard.
Dar nu numai Harvard dispune de sume foarte mari de bani. Conform unui raport publicat de Asociaţia Naţională a Angajaţilor din Colegii şi Universităţi din Statele Unite, în SUA existau anul trecut cinci universităţi care aveau fiecare fonduri proprii, în afară de veniturile aferente anului respectiv, de peste 10 miliarde de dolari. Nu mai puţin de 62 de universiţăti aveau peste un miliard de dolari fiecare. În acest raport, Harvard ocupă primul loc, cu 28,9 miliarde de dolari, şi este urmată de Yale (18 miliarde de dolari) şi Stanford (14,1 miliarde de dolari).
Bogăţia unora, îngrijorarea altora
Dacă autorităţile de la noi nu sunt îngrijorate de subfinanţarea învăţământului, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre reprezentanţii altor universităţi americane de top. În 2002, preşedintele University of Chicago, Don Randel, era îngrijorat că universitatea sa avea fonduri de numai 3,6 miliarde de dolari şi că nu poate concura de la egal la egal în atragerea celor mai buni profesori şi studenţi cu Harvard, Yale sau Stanford. Atunci, el a lansat o campanie de strângere de fonduri, care a avut ca ţintă suma de două miliarde de dolari. Ţinta a fost atinsă şi fondurile University of Chicago au ajuns anul trecut la şase miliarde de dolari. Preşedintele acestei instituţii are însă motive să fie în continuare îngrijorat pentru că fondurile universităţii Harvard s-au majorat de anul trecut cu aproape şase miliarde de dolari.
Dar de unde provin aceste resurse imense ale universităţilor? În mare parte, din investiţii şi din donaţii. Harvard, de exemplu, avea anul trecut suma de 28,9 miliarde de dolari, pe care a investit-o în acţiuni, în imobiliare şi private equity. La aceste investiţii a avut, în ultimul an fiscal care s-a încheiat la 30 iunie, un randament de 23%. Donaţiile au însumat în 2006 numai 600 de milioane de dolari.
Dar universitatea nu consumă toţi aceşti bani într-un singur an. Cheltuielile totale s-au ridicat în 2006 la trei miliarde de dolari. Din această sumă, numai 21 procente sunt susţinută din taxele de şcolarizare aplicate studenţilor. Aproximativ 31% din cheltuieli se acoperă din folosirea unei părţi a câştigului obţinut din investiţii, iar restul, din folosirea unei părţi a donaţiilor primite în cursul anului şi alte surse.
Donaţiile sunt foarte importante pentru învăţământul american. Universităţile din SUA reuşesc să creeze o relaţie deosebită cu studenţii lor, o relaţie bazată pe respect, într-un mod care nu se regăseşte încă în facultăţile din Europa de Est. Din această cauză, absolvenţii din Statele Unite donează facultăţii pe care au urmat-o sume importante de bani, chiar dacă unii dintre ei au plătit, atunci când au fost studenţi, taxe de şcolarizare în valoare de zeci de mii de dolari pe an. Acest obicei le aduce însă şi lor un avantaj direct, pentru că prin donaţii ajută universitatea să îşi păstreze competitivitatea şi renumele.
Creşterea cu aproape şase miliarde de dolari a fondurilor disponibile ale Harvard numai în ultimul an îi îngrijorează pe preşedinţii altor universităţi pentru că acolo unde sunt cei mai mulţi bani vin şi cei mai buni profesori şi studenţi din lume. Pentru a se menţine în această competiţie internaţională, facultăţile au nevoie de resurse. Iar universităţile din ţara noastră au de ce să fie îngrijorate pentru că tot mai mulţi români se gândesc, în ultimul timp, să îşi trimită copiii la studii în străinătate. Deja nu mai este vorba numai de plecarea olimpicilor. În anul universitar trecut, au studiat în străinătate peste 12.000 de români.
Miliardele englezilor
8,3 miliarde de dolari este suma pe care o are disponibilă Universitatea Cambridge din Anglia. Oxford dispune doar de echivalentul a 7,4 miliarde de dolari.
