La nivel declarativ, motivele acestui interes fără precedent sunt creşterea veniturilor şi aderarea la UE. Dar un alt motiv este acela că respectivele instituţii concurează pentru atingerea cifrei de şcolarizare care să le permită să atragă finanţări de la guverne sau diferite organizaţii din ţările lor. Cătălin Dumitru este student în anul II la Universitatea Politehnică din Bucureşti şi, ca mulţi tineri de vârsta lui, îşi doreşte să obţină o bursă în stră
La nivel declarativ, motivele acestui interes fără precedent sunt creşterea veniturilor şi aderarea la UE. Dar un alt motiv este acela că respectivele instituţii concurează pentru atingerea cifrei de şcolarizare care să le permită să atragă finanţări de la guverne sau diferite organizaţii din ţările lor.
Cătălin Dumitru este student în anul II la Universitatea Politehnică din Bucureşti şi, ca mulţi tineri de vârsta lui, îşi doreşte să obţină o bursă în străinătate. A început să se informeze despre procesul de admitere în universităţile americane pentru că este nemulţumit de calitatea învăţământului superior românesc. El consideră că în universităţile din ţara noastră nu sunt condiţii pentru specializarea dorită, iar mulţi tineri de valoare îşi irosesc calităţile în acest sistem. „În facultatea mea sunt mulţi studenţi excepţionali, al căror potenţial este ignorat în totalitate şi care şi-au pierdut motivaţia pentru studiu datorită atmosferei inadecvate unui cadru academic de elită“, afirmă Cătălin Dumitru. „Am un coleg care în liceu a participat la olimpiada internaţională de fizică, iar la facultate a rămas repetent în anul întâi, a trecut cu greu în anul II, iar acum o să repete anul. Există mulţi alţii care participau în liceu la olimpiadele naţionale şi care acum de abia trec examenele cu note de 5 şi 6“, adaugă acesta.
Imaginea deficitară pe care o au facultăţile autohtone nu face decât să ajute universităţile din străinătate să recruteze din ce în ce mai mulţi români. Iar reprezentanţii universităţilor străine şi-au înmulţit vizitele în România, în ultimul timp, tocmai pentru a recruta tineri precum Cătălin. Săptămâna trecută, au avut loc la Bucureşti două evenimente, World MBA Tour şi Romanian International University Fair (RIUF), unde au fost prezentate condiţiile de admitere şi bursele oferite de către aproape 150 de universităţi din străinătate. Aceste evenimente au avut aproximativ 10.000 de vizitatori, de două ori mai mulţi decât anul trecut.
Dar de ce au început să vină mai des reprezentanţii universităţilor străine în ţara noastră? „În ultimii ani, a crescut numărul românilor interesaţi să studieze în străinătate şi care au capacitatea financiară pentru a susţine acest demers“, spune Alexandru Ghiţă, coordonator RIUF.
Cu alte cuvinte, există tot mai mulţi români care primesc burse integrale pentru a studia în străinătate, dar există şi un număr din ce în ce mai mare care îşi plătesc studiile din banii proprii sau din credite. Iar unele dintre cele mai bune universităţi din lume au început să acorde o atenţie deosebită oportunităţilor derivate din creşterea veniturilor din România şi dorinţei tinerilor de a studia în şcoli de prestigiu.
„România este o piaţă foarte bună pentru noi, iar economia se dezvoltă foarte bine. Vrem să beneficiem de acest trend, să ne promovăm universitatea şi să găsim studenţi foarte buni aici“, a declarat, pentru revista Capital, Cassandra Pitman, marketing manager al programului de MBA de la INSEAD.
Promovarea universităţilor străine în ţara noastră creşte şi pentru că există români care au absolvit acele şcoli şi care le-au convins să vină să recruteze studenţi din România. Acesta este cazul Irinei Peterson, o româncă ce a absolvit programul de MBA al Universităţii Internaţionale din Monaco în 1999. În prezent, Irina Peterson deţine funcţia de director al unui program de master în cadrul acestei universităţi şi a venit în România pentru a atrage cât mai mulţi tineri la prestigioasa universitate. „Am avut o oarecare influenţă în decizia luată de universitatea noastră de a veni la Bucureşti. A fost o consecinţă firească participarea mea, ca româncă, şi în acelaşi timp absolventă a Universităţii Monaco“, a declarat Irina Peterson pentru Capital.
Cele mai active pe piaţa din România au devenit universităţile din Franţa, ţară în care studiază în prezent aproape 5.000 de români. Institutul Naţional de Ştiinţe Aplicate (INSA) din Rênnes a adus-o la Bucureşti, pe Otilia Damian, o româncă studentă în anul II la această şcoală, pentru a prezenta oferta educaţională. Întrebată dacă este mulţumită de alegerea făcută de a studia în Franţa, Otilia răspunde: „Da, sunt mulţumită, pentru că toate aşteptările mele au fost confirmate şi chiar depăşite şi în momentul de faţă mă simt foarte bine la INSA din Rênnes“.
Ea spune că a ales această facultate pentru că profesorii insistă foarte mult pe aspectul practic. „Cum niciodată nu mi-a plăcut să învăţ mult pe de rost, mi-era puţin groază de ce m-ar fi aşteptat în România, la facultate“, spune Otilia Damian.
Taxele de şcolarizare pentru un an de studiu în străinătate variază de la câteva sute de euro, la unele universităţi din Franţa, până la echivalentul a 40.000 de euro în şcoli din Anglia sau Statele Unite. Pentru tinerii foarte deştepţi din România, în Statele Unite se oferă însă şi cele mai mari burse. „Nu a trebuit să aduc bani de acasă propriu-zis. Aici facultatea îmi plăteşte taxele de şcolarizare, cazarea şi masa, iar din ce câştig eu şi cu ce îmi mai dau părinţii îmi cumpăr cărţi şi ies în oraş“, spune Bogdan State, student în anul II la Amherst College din Statele Unite. „Toate şcolile la care am aplicat garantează finanţare integrală, fiecăruia după nevoi, pentru acei studenţi internaţionali care sunt admişi la ei“, adaugă Bogdan State.
Chiar şi cele mai scumpe programe de MBA din Europa oferă, în unele cazuri, burse foarte mari. Întrebată dacă un român care are economii de numai 1.000 euro poate studia în programul de MBA de la INSEAD, Cassandra Pitman, marketing managerul programului, a răspuns pentru Capital: „Orice este posibil. Oferim o gamă variată de burse. Unele se oferă în funcţie de naţionalitate, de experienţa profesională, de nevoile personale sau de rezultatele academice“. Dacă nu reuşesc să ţină studenţii în ţară, atunci pentru autorităţi marea provocare rămâne cea de a descoperi cum pot să-i convingă să se întoarcă după terminarea studiilor. Deocamdată, exemplele de acest tip nu sunt prea numeroase.
