Este aproape unanim acceptat în interiorul comunităţii ştiinţifice că, dacă ar fi să numim o personalitate în viaţă care să poată reclama titulatura de succesor al lui Albert Einstein, ar fi vorba de Stephen Hawking, una dintre figurile proeminente ale fizicii teoretice ale ultimei jumătăţi de secol.
Născut în 1942, Stephen Hawking a fost un student strălucit, frecventând cursurile de fizică ale Universităţilor Oxford şi Cambridge. A avut un parcurs absolut fulminant: la numai 32 de ani, s-a aflat printre cei mai tineri membri acceptaţi cu drepturi depline în Royal Society, echivalentul britanic al Academiei Franceze.
În ciuda faptului că a fost nominalizat de mai multe ori la premiul Nobel pentru fizică, Hawking încă aşteaptă această ultimă recunoaştere publică a contribuţiei sale la dezvoltarea fizicii; mulţi dintre specialiştii care îi cunosc lucrările în domeniu spun că este o nedreptate care aşteaptă să fie reparată.
Abia înscris la Cambridge, unde urma să obţină doctoratul în fizică, Hawking a fost diagnosticat, la numai 21 de ani, cu o boală extrem de gravă, numită scleroză laterală amiotrofică, o maladie neuromotorie; medicii i-au acordat o speranţă de viaţă de maximum trei ani. Cu timpul, a paralizat aproape complet; o pneumonie contractată în 1985 l-a lipsit şi de simţul mirosului, în urma unei operaţii de traheotomie.
Astăzi, imaginea lui Hawking, ţintuit în scaunul său cu rotile, ajutat să vorbească de un sintetizator de voce, a devenit celebră în toată lumea. Faptul că, în aceste condiţii, a reuşit să parcurgă o carieră de invidiat (din 1980, Hawking ocupă postul de Lucasian Professor de matematică la Universitatea Cambridge, catedră deţinută în trecut de nimeni altul decât Isaac Newton), este absolut remarcabil.
Pentru publicul larg, Stephen Hawking a devenit un nume cunoscut odată cu apariţia primei sale cărţi destinate nespecialiştilor, în 1988: „Scurtă istorie a timpului“, un bestseller internaţional, vândut în peste nouă milioane de exemplare în toată lumea. A urmat, în 2001, „Universul într-o coajă de nucă“, o tentativă de a formula, pe înţelesul unei audienţe generale, principiile şi teoriile de bază ale fizicii contemporane.
Un fizician autor de bestselleruri
Prin comparaţie cu „Scurtă istorie a timpului“, această din urmă apariţie e, simultan, mai ambiţioasă (deoarece acoperă o arie mult mai largă) şi mai accesibilă, căci uzează extensiv de ilustraţii grafice (un punct în plus pentru Editura Humanitas, care a publicat traducerea română, pentru calitatea grafică a volumului).
Substanţa cărţii rezumă, pe scurt, relativitatea generală şi fizica cuantică – cele două teorii majore, reciproc contradictorii prin implicaţii, a căror reconciliere reprezintă, în acest moment, cea mai importantă provocare a ştiinţei.
Există, de asemenea, un ultim capitol extraordinar, despre aşa-numita teorie M, una dintre tentativele cele mai ambiţioase de a formula o teorie unică asupra Universului.
Imaginea propusă de Hawking, a unui şir de universuri paralele, ca nişte membrane aliniate cu mai multe dimensiuni, este absolut spectaculoasă. Uneori, imaginaţia savanţilor sfidează chiar şi talentul autorilor de science fiction.
Editura Humanitas 212 pagini
PREŢ: 84,99 LEI
