Procurorul general Codruţa Kovesi a cerut preşedintelui Traian Băsescu declanşarea procedurilor pentru începerea urmăririi penale în cazul lui Ovidiu Muşetescu, fost ministru al Privatizării şi fost preşedinte al Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiunilor Statului (APAPS), în dosarul referitor la privatizarea Alro Slatina şi Alprom SA.

Procurorii susţin că Muşetescu s-ar face vinovat de abuz în serviciu şi stabilire, cu intenţie, a unei valori diminuate faţă de cea comercială reală a bunurilor aparţinând firmelor la care statul este acţionar. Cea de-a doua faptă ar fi fost comisă de Muşetescu în cazul acţiunii de privatizare a SC Alro SA Slatina şi SC Alprom SA.

Potrivit procurorilor, „în cauză există indicii că subevaluarea pachetului de acţiuni deţinut de stat la cele două societăţi s-a realizat, în lipsa unui mediu concurenţial, prin modificarea strategiei de privatizare, lipsă de transparenţă şi acordarea dreptului de blocaj acţionarului minoritar”.

Traseul documentelor
Cererea procurorului general privindu-l pe Muşetescu este îndreptată către preşedintele României având în vedere faptul că acesta era membru al Guvernului la data la care ar fi săvârşit faptele de care este acuzat.

Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) au declanşat, în 15 decembrie 2006, umărirea penală în dosarul privind legalitatea contractului de privatizare a combinatului producător de aluminiu Alro Slatina.

Poziţia lui Muşetescu
Muşetescu a dat atunci jurnaliştilor şi câteva detalii în legătură cu programul de privatizare a societăţii Alro Slatina.

„Ea a fost cap de listă pe acest program PSAL, spre surprinderea mea. Deşi programul se adresa societăţilor mari producătoare de pierderi, noi am moştenit acest program cu Alro şi Alprom în fruntea listei. Sigur, am avut un dead-line în care a trebuit să privatizăm societatea în anul 2001 şi am întârziat puţin, pentru că anul 2001 a fost un an foarte rău pe piaţa aluminiului. Societatea avea nevoie de investiţii şi, la un moment dat, optasem pentru o majorare de capital. Banca Mondială a considerat atunci că e o procedură netransparentă şi am decis să revenim la tipul clasic de tranzacţie cu care credeam că suntem acomodaţi”, declara Muşetescu.

El adăuga că, în aprilie 2001, a fost încheiat contractul de privatizare în cazul Alro, explicând modul în care a fost vândut pachetul din acţiunile societăţii deţinut de stat.

„Am reuşit încheierea contractului de privatizare în aprilie 2001. Acolo a fost o anumită specificitate. De pe bursă, un investitor strategic cumpărase până la nivelul de 45 la sută, atunci el era un investitor cu care nu puteai să lucrezi decât într-o colaborare, în conceptul de guvernare corporativă, şi sigur că el a participat şi la privatizare. Şi atunci, pentru că nimeni nu a venit la prima secţiune, când statul scotea tot pachetul de acţiuni la vânzare, s-au achiziţionat numai zece la sută din acţiuni în primă instanţă. Au urmat o succesiune de majorări de capital, iar statul a rămas acum cu o cotă de 15 la sută din acţiuni, pe care probabil că dacă mâine aş vinde-o aş lua undeva la 50 – 60 de milioane de euro”, a precizat atunci Ovidiu Muşetescu.

UPDATE – Istoricul unei privatizări cu cântec
Grupul Marco International a devenit acţionar majoritar la Alro Slatina în 2002, când a achiziţionat de la fosta Autoritate pentru Privatizare un pachet de 10% din acţiuni. Contractul a fost semnat de preşedintele de atunci al Autorităţii, Ovidiu Muşetescu.

În 15 februarie 2008, Muşetescu, aflat la DNA, declara că fusese chemat de procurori pentru a vedea documente din dosarul privatizării Alro Slatina, după ce un comisar l-a sunat, în urmă cu o zi, pentru a stabili pentru săptămâna următoare o audiere preliminară în dosarul vizând privatizarea Alro Slatina.

Muşetescu preciza că nu mai ştie succesiunea evenimentelor, dar că îşi aduce aminte că a fost o tranzacţie foarte dificilă.

Presa vremii îl acuza pe Muşetescu de faptul că a declarat public, în perioada anunţului de privatizare, că Alro nu a înregistrat profit în primele nouă luni ale anului. Această declaraţie ar fi dus la dispariţia a doi competitori puternici pe plan european, iar singurul care a rămas în cursă a fost grupul Marco. Apoi, bilanţul indica faptul că, în 2001, combinatul a avut un profit de 49 milioane de dolari. O plângere pe această temă ar fi fost înregistrată ncă din decembrie 2002, dar organele abilitate nu au demarat nicio anchetă.

Potrivit unei interpelări adresate de Călin Popescu-Tăriceanu (pe atunci simplu deputat) către ministrul de atunci Ovidiu Muşetescu, în 4 iunie 2001 a avut loc şedinţa AGA a Alro, ce avea pe ordinea de zi majorarea capitalului social cu 60 milioane euro. Contrar aşteptărilor, banii au fost distribuiţi ca dividende. Dacă se reintroduceau în companie, pentru investiţii în modernizare, valoarea acţiunilor creştea considerabil.

Tăriceanu mai acuza în 2001 faptul că predecesorul său (pe atunci în funcţie), premierul Adrian Năstase, îndepărtase investitorii prin declaraţia că Alro obţine profit deoarece primeşte energie subvenţionată, câtă vreme combinatul achitase energia în avans, pentru a primi ca urmare a unei negocieri, un preţ favorabil. Reamintim că în acea perioadă, companii mari de stat înregistrau restanţe la plata datoriilor istorice către furnizorii de utilităţi.

Ca urmare a achiziţionarii CONEF (una dintre societăţile ce avea participaţii în Alro), Marco intră în acţionariatul Alro. Apoi în urma unor achiziţii de pe bursă sau prin ofertă publică de preluare (ultimul pachet fiind de 13,26%), grupul Marco ajunge să controleze 41,7% din companie. Uimitor, sindicatele şi managementul susţineau la comun că doresc ca pachetul majoritar să fie vândut de preferat prin licitaţie către un mare investitor, de genul francezilor de la Pechiney. APAPS susţinea că este necesară majorarea de capital.

Lovitura de graţie, care a atras atenţia opiniei publice a fost vânzarea de APAPS a 10% din acţiuni către grupul Marco. Astfel, grupul atingea cota de 51,7%, ceea ce îl punea în postura de control la Alro. Concret, actul vânzării a 10% era doar o formalitate, mai greu a fost până la deţinerea celor 41,7% din acţiuni.

În prezent, adevăratul deţinător al Alro a ieşit la iveală: grupul Vimetco deţinut de rusul Vitali Maşiţchi. Acesta deţine acum 84,2% din Alro direct şi încă 3,8 prin CONEF. Dacă suma la care a fost achiziţionat Alro nu trece de 100 milioane euro, se poate constata că ruşii au făcut o afacere bună, deoarece în ultimii şase ani au scos din firmă dividende brute de 281 milioane euro.