Anul 1965 a adus o schimbare a conducerii de la București, Gheorghe Gheorghiu-Dej trecând la cele veșnice. A ajuns la putere un personaj mai puțin cunoscut, tânăr. Era posibil ca Nicolae Ceaușescu să înceapă o politică reală de apropiere de lumea liberă din Occident și să crească nivelul de trai al populației.
Ceva semne de dezgheț fuseseră date și de staliniștii lideri, dar se putea și mai mult. Colaborarea cu Franța, Italia, Israel și Germania capitalistă indica un nou drum al României socialiste, cea care părea că se îndepărtează de Moscova. Poporul mai crede și astăzi în patriotismul fierbinte al celui născut în Scornicești, dar totul a fost o mascaradă.
N-a existat niciodată o dragoste pentru români și s-a făcut totul pentru aplicarea ideologiei comuniste, chiar dacă studiile politice adevărate spuneau că este o pură fantezie ce nu are alt rol în afara celui de a tortura și teroriza popoare întregi. Chiar datele publicate în cărțile regimului, mereu verificate de un întreg aparat de birocrați, confirmă că Nicolae Ceaușescu n-a fost interesat ca oamenii să fie instruiți în adevăratul sens al cuvântului.
România era codașă la producția de ziare și reviste, calitatea acestora fiind redusă în foarte multe cazuri numai la material de propagandă. Erau imprimate în 1975 20 de cotidiene și tirajul acestor ziare ajungea la 940,8 milioane de exemplare anual. Era un volum uriaș de informație la o primă vedere, dar absolut insuficient în raport cu populația. Ar însemna cam 44 de ziare pentru fiecare locuitor sau două luni de citit. Ungaria avea 27 de cotidiene, dar populația era cam la jumătate. Cehoslovacia dispunea de 28 de ziare cu apariție zilnică. Germania comunistă avea în anul 1973 40 de cotidiene.
Atunci și acum
Polonia dispunea de o diversitate publicistică prin cele 44 de titluri ce erai distribuite spre cel mai îndepărtat colț al țării. Iugoslavia, cu o populație comparabilă din punct de vedere numeric cu a României, dispunea de 26 de ziare zilnic. Uniunea Sovietică, un bastion al ideologiei comuniste, trebuia să ofere cititorilor documentație din belșug pentru a le cultiva ideea de superioritate în raport cu lumea capitalistă și erau imprimate zilnic 658 de publicații. Noroc că Bulgaria avea numai 13 și astfel România nu mai ocupa locul codaș.
Greșit! Țara de la sud de Dunăre avea numai 8,7 milioane de locuitori, mult sub jumătate din cea a statului de la nord de fluviu. Cantitatea insuficientă de informație de calitate a dus la o îndepărtare a oamenilor de cuvântul scris și se merge mult pe oralitate, pe zvonuri.
Evenimentele din decembrie 1989 au dat drumul unui adevărat tsunami de ziare, dar oamenii nu mai au încredere în ceea ce se publică și nici nu sunt interesați să înțeleagă corect ceea ce conțin articolele, cea mai bună dovadă fiind materialele despre comportamentul împotriva virusului ce masacrează populația țării în anul 2021.
Nicolae Ceaușescu și aparatul de propagandă au distrus creierul cetățenilor români prin balastul ideologic lansat timp de un sfert de veac. Culmea este că mulți mai cred că atunci se publica și se învăța bine și mult. Coronavirusul a demonstrat că nici măcar toți medicii nu pot înțelege ceea ce au studiat, vaccinul fiind cel care a oprit mulți germeni să mai facă ravagiile din trecut.