Planul inițial al Germaniai era să încerce să obțină un acord între toate cele 27 de țări din Uniunea Europeană pentru o modificare limitată a tratatului până la sfârșitul lui 2012, ceea c ear face posibilă impunerea unor controale mult mai stricte asupra bugetelor celor 17 țări din zona euro – ca o măsura de apărare a regiunii împotriva crizei datoriilor.
Însă în cadrul întâlnirilor liderilor UE din ultimele săptămâni, a devenit clar atât pentru cancelarul Angela Merkel cât și pentru președintele Nicolas Sarkozy că nu ar fi posibil pentru a obține suportul celor 27 de țări la nivelul conducerii, spun surse UE.
Chiar dacă acest lucru ar fi posibil, ar putea lua un an sau mai mult pentru a implementa modificările în timp ce piețele atacă Italia, Spania și mai nou Franța, sugerând măsuri că măsuri îndrăznețe sunt neceare în câteva săptămâni.
Ca rezultat, funcționari publici cu experiență din Franța și Germania au explorat alte căi prin care să fie atins acest obiectiv, una din ele fiind un acord doar la nivelul țărilor din zona euro.
“Obiectivul este pentru statele ce au moneda comunitară pentru a-și crea propria lor Stabilitate Unională și să se concentreze pe ea”, a spus dumincă la un post TV ministrul german de Finanțe Wolfgang Schaeuble.
O altă opinie care este analizată constă stabilirea unui acord în afara tratatului UE care ar implica un nucleu de 8-10 țări din zona euro, spun oficialii.
O decizie și mai presantă dă bătăi de cap miniștrilor din zona euro care au programată o întâlnire marți.
Regulile operaționale detaliate ale fondului European de salvare, Fondul European de Stabilitate Financiară (FESF), sunt deja gata pentru aprobare, după cum arată un document obținut de Reuters.
Aprobarea regulilor va clarifica modul în care va fi atras cashul de 440 miliarde euro de la investitori privați și publici în următoarele săptămâni, în funcție de dobândă, ceea c ear multiplica resursele FESF.
Cu Germania opunându-se cu rigiditate ideii ca Banca Centrală Europeană (BCE) să furnizeze lichiditate pentru FESF sau să acționeze ca împrumutător de ultimă instanță, zona euro are nevoie de o metodă rapidă pentru a calma piețele, unde randamentele pentru bondurile Spaniei, Italiei și Franței au ajuns la maxime istorice de când acestea au adoptat euro.
Factorii de decizie politică speră că un progres către reguli fiscal mai strice va potoli de asemenea investitorii. Schaeuble spune că Stabilitatea Uniunii ar fi un pas decisive pentru a câștiga încrederea piețelor.
“Aceasta ar însemna ca fiecare țară membră a zonei euro trebuie să-și facă temele în materie de disciplină bugetară”, a spus Schaeuble.
Măsuri radicale – O zonă euro restrânsă
Încă de pe 9 noiembrie Reuters raporta exclusiv că oficiali din Franța și Germania poartă discuții prinvind măsuri radicale la nivelul UE pentru a o mai bună integrare fiscală și o posibilă zonă euro restrânsă.
În timp ce Germania și Franța sunt convinse că îndreptarea către o uniune fiscală – care ar putea deschide calea spre emiterea de obligațiuni în comun ale zonei euro și ar putea furniza mai multă lichiditate BCE pentru a acționa mai în forță – ar fi singura care pentru stoparea crizei datoriilor, câteva alte țări din zona euro nu pot și nu vor să se miște atât de rapid către acest obiectiv.
Nu doar Grecia, Irlanda și Portugalia, care au primit ajutorul UE-FMI, dar și Italia, Spania și câteva țări est-europene precum Slovacia, găsesc că e dificil în condițiile economice actuale pentru a îndeplini constrângerile bugetare dorite de Germania sau pur și simplu nu sunt de acord cu acest obiectiv.
În consecință, negociatorii francezi și germane analizează în cele din urmă două modele pentru o integrare mai rapidă la nivelul unui număăr limitat de țări din zona euro, cu posibilitatea de extindere a acordului în tratatul UE la o scară mai largă.
Cele două modele
Unul din ele se bazează pe Convenția Pruem din 2005, cunoscută ca Schengen III, un tratat semnat de șapte țări din afara tratatului UE, dar deschis pentru oricare alt stat membru, care mai tarziu a fost acceptat de încă 5 țări plus Norvegia.
O altă opțiune ar fi pentru a avea un mini-acord franco-german, în linie cu tratatul de la Elysee din 1963, acord ce ar putea fi semnat de orice alt stat din zona euro, spun oficialii.
“Aceste opțiuni se discută în mod activ în timp ce vorbim și lucrurile se mișcă foarte, foarte repede”, a spus un oficial al Comisiei Europene într-o discuție scurtă cu un reporter Reuters.
O altă sursă a spus că scopul este de a avea un contur al acordului până în 9 decembrie, când liderii UE se vor întâlni la Bruxellers la summitul final din acest an.