Fabien Cousteau, nepotul celebrului explorator Jacques-Yves Cousteau, și designerul industrial Yves Béhar vor să construiască cea mai mare stație de cercetare subacvatică, la 20 de metri sub suprafața Mării Caraibelor.

Cei doi au dezvăluit planurile pentru Proteus Fabien Cousteau, un laborator modular de 4.000 de metri pătrați, care va oferi un adăpost cercetătorilor din întreaga lume care studiază oceanul – de la efectele schimbărilor climatice la potențiale descoperiri medicale.

Versiunea subacvatică a Stației Spațiale Internaționale

Proiectată ca o structură circulară cu două etaje și sprijinită pe fundul oceanului cu stâlpi, stația va pune la dispoziție laboratoare, zone rezidențiale, centre medicale și o piscină din care scafandrii pot accesa fundul oceanului. Alimentată de energie eoliană și solară și prin conversia energiei termice oceanice, structura va avea, de asemenea, prima seră subacvatică pentru producția de alimente, precum și un studio de producție video.

Fabien Cousteau își dorește ca Proteus se fie versiunea subacvatică a Stației Spațiale Internaționale, unde agenții guvernamentale, oamenii de știință și sectorul privat pot colabora în spiritul cunoașterii colective.

”Explorarea oceanului este de 1.000 de ori mai importantă decât explorarea spațială pentru supraviețuirea noastră, pentru viitorul nostru. Este chiar motivul pentru care existăm”, a spus Cousteau, potrivit digi24.ro.

Pandemia de coronavirus a întârziat proiectul

Potrivit lui Cousteau, va dura 3 ani până când Proteus va fi construit, în condițiile în care pandemia de coronavirus a întârziat deja proiectul.

Deși oceanele acoperă 71% din suprafața planetei, Administrația Națională pentru Oceane și Atmosferră (NOAA) din SUA estimează că oamenii au explorat doar aproximativ 5% și au cartografiat mai puțin de 20% din mările lumii.

În prezent, Pământul are un singur habitat subacvatic. Este vorba despre Aquarius, o stație de cercetare de 400 de metri pătrați situată în Florida Keys, în care Costeau a stat cu o echipă de acvanauți timp de 31 de zile în 2014.

Proiectat în 1986 și deținut inițial de NOAA, habitatul a fost salvat în 2013 de Universitatea din Florida, după ce NOAA a pierdut finanțarea de la guvern pentru el.