Următoarea pandemie poate fi prevenită? Specialiștii au câteva soluții
Pe măsură ce tot mai mulți oameni se vaccinează, lumea începe să răsufle ușurată. Dar probabil că următoarea amenințare pandemică își croiește deja drum printre noi, potrivit The Conversation.
Există o singură problemă, sublinază expertul. Până când cineva bolnav ajunge la un spital, avem deja un focar. În cazul SARS-CoV-2, virusul care cauzează COVID-19, acesta a fost probabil răspândit cu mult înainte de a fi detectat.
O abordare mai proactivă câștigă tot mai mult teren în prevenirea pandemiei: este vorba de teoria evoluției virale. Această teorie sugerează că virușii de la animale devin viruși umani periculoși în mod progresiv, în timp, prin frecvente scurgeri zoonotice.
Un animal „intermediar”, cum ar fi civeta de palmier, pangolinul sau porcul, pot „contribui” la transformarea virusului, astfel încât să poată sări inițial la oameni. Dar ultima gazdă care permite unei variante să se adapteze pe deplin la oameni pot fi chiar oamenii.
Teoria evoluției virale se desfășoară în timp real cu dezvoltarea rapidă a variantelor COVID-19. De fapt, oamenii de știință au avansat ideea că transmiterea nedetectată de la om la om, după o săritură de la animal la om, ar putea fi originea SARS-CoV-2.
Măsurarea răspândirii bolii
O modalitate de a observa cum virusurile animale se adaptează pe deplin la oameni este supravegherea repetată pe termen lung. Crearea unui sistem de avertizare a amenințărilor pandemice având în vedere această strategie ar putea ajuta la detectarea virusurilor pre-pandemice, înainte ca ele să devină dăunătoare pentru oameni. Și cel mai bun loc pentru a începe este direct la sursă.
De la predicție la supraveghere și la secvențierea genetică
Cea mai mare parte a finanțării și eforturilor de prevenire a pandemiei din ultimele două decenii s-a concentrat pe descoperirea agenților patogeni ai faunei sălbatice și prezicerea pandemiilor înainte ca virusurile animale să infecteze oamenii. Dar această abordare nu a prezis niciun focar major de boli zoonotice. Nici gripa H1N1 în 2009, nici MERS în 2012, nici epidemia de Ebola din Africa de Vest în 2014 și nici actuala pandemie COVID-19.
Modelarea predictivă a oferit, totuși, hărți esențiale ale „punctelor fierbinți” globale în care poate avea loc deversarea zoonotică.
