Pe hărțile europene medievale, Arctica a fost, adesea, etichetată drept ”Oceanus innavigabilis” (ocean nenavigabil), fiind considerată de cercetători ca o regiune întunecată și aspră, care adăpostea creaturi mitologice înfricoșătoare.
Astăzi, Artica devine tot mai greu de ignorat, și nu doar pentru că apele sale devin din ce în ce mai navigabile. Orice problemă geopolitică presantă – de la impactul schimbărilor climatice până la tensiunile dintre Rusia și Occident, există suficiente șanse ca ele să desfășoare în această regiune a lumii.
Având în vedere potențialele beneficii economice ale explorării arctice, nu e deloc surprinzător că națiunile aflate departe de Arctica – în special China – vin cu pretenții în regiune, arată o analiză publicată de TheGrid.
O regiune transformată de schimbările climatice
Arctica de astăzi nu arată ca Arctica de acum un secol – ”acel Oceanus innavigabilis”. Nici măcar nu mai arată ca acum câteva decenii. De asemenea, Arctica de mâine va arăta diferit de cum arată acum. O serie de studii au raportat că Arctica se încălzește, în medie, cu o rată dublă și triplă față de restul globului – un fenomen numit amplificare arctică.
NASA a constatat că creșterea gheții în Marea Arctică în toamna și iarna anului 2021 a fost a zecea cea mai mică din înregistrările satelitare.
Marea topire a început
Întinderile gheții arctice măsurate până în acest an sunt în conformitate cu tendința de scădere, observată în ultimele decenii. Pentru oamenii de știință, acest lucru nu mai e o surpriză. Temperatura medie a aerului de suprafață din Arctica în 2022 a fost a cea mai ridicată care s-a înregistrat după 2011. Pe scurt, susțin oamenii de știință, regiunea se încălzește cu o viteză uimitoare, de patru ori mai mare decât cea a mediei globale.
Acest lucru are implicații evidente pentru căile maritime arctice și alte rute maritime. De asemenea, este o veste proastă pentru țările își dispută supremația arctică: permafrostul care alcătuiește o mare parte din nordul îndepărtat al Canadei, Rusiei și Alaskăi se degradează.
Războiul din Ucraina a tras un nou un semnal de alarmă cu privire la intențiile Rusiei
Războiul din Ucraina a tras un nou un semnal de alarmă cu privire la intențiile Rusiei în zona arctică.
„Importanța nordului este tot mai mare pentru NATO și pentru Canada, deoarece asistăm la o creștere semnificativă a armatei ruse în regiune”, a avertizat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.
Anul trecut, SUA și Canada au organizat exerciții militare comune în Arctica pentru a-și testa capacitatea de a răspunde la atacurile aeriene și cu rachete. Ulterior, administrația Biden a dezvăluit o nouă strategie a SUA privind Arctica, care prevede posibilitatatea escaladării conflictului în zonă atât cu Rusia, cât și cu China.
În timp ce armata rusă are acum de dus un război în Ucraina, Walter Berbrick, șeful Grupului de Studii Arctice la Colegiul de Război Naval, crede că riscul unei confruntări nu trebuie ignorat.
„Forțele terestre ale Rusiei au primit bătaie, dar forțele sale navale și aeriene rămân în mare parte intacte”, a declarat el.
Pe măsură ce tensiunile militare sporesc, mijloacele de gestionare pașnică a conflictelor dispar. La o lună după invazie, ceilalți șapte membri permanenți ai Consiliului Arctic ( organismul interguvernamental care se ocupă de problemele din regiune) și-au suspendat participarea, în loc să se angajeze într-un dialog cu Rusia. Cel mai direct impact al războiului asupra regiunii a fost decizia Finlandei și Suediei, ambele state arctice, de a adera la NATO.
Bogățiile de sub gheață
Există două mari paradoxuri privind petrolul și gazele din Arctica. Primul este că, în timp ce arderea combustibililor fosili în restul globului este principalul factor care distruge mediul arctic, această distrugere contribuie la mai mulți combustibili disponibili, permițând forarea și navigația pentru companiile petroliere.
Al doilea paradox este că, în momentul în care aceste bogății devin accesibile, o mare parte din lume își pierde interesul pentru ele. În 2008, U.S. Geological Survey a estimat că Arctica deținea 13% din petrolul nedescoperit și 30% din gazele sale naturale nedescoperite.