John J. Hardy, şeful strategiei FX la Saxo Bank, comentează rolul celor mai importante şedinţe ale băncilor centrale de săptămâna aceasta în evoluţia pieţelor valutare.
Săptămâna aceasta, Comitetul Federal pentru operațiuni de piață – FOMC, organismul Sistemului Rezervelor Federale de stabilire a politicii, se va reuni și va emite o nouă declarație de politici. Această declarație vine după o ședință FOMC foarte conciliantă în martie, în care pacifismul clar al Fed și discutarea la nesfârșit a contextului mondial au luat piața pe nepregătite. Importanța chestiunilor globale în chestiunile Fed a confirmat, de asemenea, suspiciunile unor investitori cum că Fed-ul știe că este banca centrală a lumii, nu doar a SUA, și că lumea pur și simplu nu-și poate permite un dolar SUA mai puternic determinat de creșterile dobânzilor din partea Fed. Ca să fim cinstiți, Fed nu este într-o poziție de invidiat și se confruntă chiar cu o serie de riscuri de eveniment în următoarele șase luni, nu doar internațional, ci și domestic, cu cea mai remarcabilă campanie prezidențială din anii ’60 care provoacă așa o discordie la nivel de populație încât ar putea risca să aibă impact asupra creșterii economice.
Desigur, Fed-ul trebuie să calce ca pe ouă în aceste chestiuni atât de încărcate politic și nu poate spune direct cum revoltele populiste uzează urzeala politică și populară în SUA, dar, în mod inevitabil, acestea au intrat în calculul Fed. Fed-ul lui Yellen ar prefera, probabil, cel mai mult să-și ia o perioadă sabatică și să se ascundă într-o peșteră în munți de unde să iasă abia în noiembrie când ar evalua daunele. Din păcate, Fed nu are acest lux și orice ar face în următoarele cinci ședințe FOMC până la alegerile prezidențiale din 8 noiembrie, acțiunile și retorica sa vor fi privite într-o lumină din ce în ce mai politică. Iar acele riscuri merg în ambele sensuri – dacă economia va fi în picaj sau va continua să-și ia avânt fără o reacție corespunzătoare a Fed, pe măsură ce Fed ar putea să fie acuzată că face favoritisme. Deja unul ca Donald Trump, candidatul republican, a vorbit recent chiar împotriva politicii Fed, indicând că el ar căuta să slăbească Fed-ul și să o înlocuiască pe Janet Yellen de la cârmă în momentul în care i se va termina mandatul, în prima parte a lui 2018. Cu alte cuvinte, să vă așteptați la o declarație politică a Fed în care va face tot ce va putea pentru a evita impactul. USD s-ar putea întări orice spune Fed.
Și Banca Japoniei are o ședință în această săptămână pentru a decide politicile într-un moment în care politica actuală a Băncii Japoniei a ajuns la limitele absolute, atât în termeni de cât de jos pot coborî dobânzile, cât și în ceea ce privește numărul de obligațiuni pe care le poate cumpăra de la vânzătorii din ce în ce mai refractari (până la urmă, norocoșii deținători ai celei mai longevive datorii guvernamentale a Japoniei stau pe niște câștiguri enorme nerealizate – o obligațiuni guvernamentală japoneză de 40 de ani s-a apreciat cu peste 25% în termeni JPY în primele câteva luni ale acestui an pe măsură ce randamentele au scăzut). Desigur, un bancher central nu rămâne niciodată fără muniție, căci poate rescrie constant regulile. Cunoscutul blogger Mike Shedlock face această observație și argumentează cu umor un mix politic care ar realiza instant obiectivul de inflație la Băncii Japoniei, inclusiv taxarea obligațiunilor guvernamentale japoneze la o rată de 1% pe lună, iar guvernul Abe să introducă taxe negative pe vânzări.
Dar, la un moment dat, banca centrală ajunge la capătul funiei în termeni politici și chiar societali – cât din actualul climat politic american este un rezultat al politicii Fed? – , altfel riscă să devină un dictator de facto asupra unei economii slăbite și a unor piețe disfuncționale. Banca Japoniei nu vrea să ajungă în acel punct, chiar dacă conduce cea mai radicală politică monetară din lume și deja solicită guvernului să preia o mai mare parte a poverii politice din acest punct. Din nefericire, ședința din această săptămână a Băncii Japoniei nu va face decât să mai cârpească câte ceva sau chiar nu va face nimic. Ca reacție, yenul s-ar putea întări, dar e posibil să-și fi atins deja potențialul maxim pe măsură ce Japonia va trece inevitabil la următorul nivel de radicalism politic în lunile ce urmează.