De asemenea, pe niște pancarte vechi, dar mobilizatoare, scria: “În 3 ani vei face 7 minute până în centru”. E vorba, desigur, de metroul din Drumul Taberei unde răuvoitorii au adăugat la mesajul de pe banner zerouri cu markerul: 30 de ani sau 300 de ani!

De ce se apucă unii de ceva la care nu se pricep? Şi o chestiune mai importantă este oare cât costă timpul pierdut în trafic care-i bani? Iar cele două obstacole nu-s singurele ce apar în calea celor ce doresc să ajungă la muncă, pentru că bucureştenilor le e îngrădită circulaţia şi de maşinile de gunoi care ar trebui să lucreze noaptea, atunci când ar fi bine să se măture și să se aprovizioneze magazinele. Haideţi să tragem însă primele concluziile.

Dacă autorităţile demarează proiecte fără să ştie cât costă, şi cât durează, înseamnă că fac doar calcule politice. Şi atunci, aflând de unde provine problema, avem explicaţia pentru lipsa de bun-simţ cu care sunt trataţi cei care îşi pierd timpul în trafic, pentru că asta e principala însuşire a politicienilor. Da, dar dacă am identificat cauza nu înseamnă că nu trebuie tras la răspundere cel ce iniţiază construcţii pentru care nu-i pregătit şi singurul lucru pe care-l face e să încurce lumea.

N-am terminat însă tot ce aveam de spus, fiindcă am rămas cu o mare enigmă. Să faci reabilitări cu fonduri europene era o temă la fel de actuală și în urmă cu un deceniu, când am intrat în UE. Și de ce la unii furnizori de utilități, cu capital străin, banii europeni vin ușor, iar la alte firme nu?! Așadar, deși au preluat de mult distribuția respectivelor utilități, companiile au funcționat cu vechea rețea, deși aceasta trebuia reabilitată de când au luat-o.

Noroc însă de fondurile europene care “permit” să fie găurite cu picamerele toate bulevardele importante ale Bucureștiului simultan, și astfel nu se mai aud vocile celor care întreabă de ce nu s-au schimbat țevile în urmă cu 10 ani. Aceste probleme se adaugă la cele din Berceni și Drumul Taberei și-i fac pe participanții la trafic să piardă atât de mult timp, încât le vine să pună mâna pe pistol, precum Michael Douglas în filmul Falling Down.

Ce vină are populația României că aceia care au primit politic furnizarea de utilități au pus-o de niște monopoluri regionale sau locale, n-au făcut investiții când trebuia, ci doar când a venit un guvern ce le permite să le realizeze cu fonduri europene?

Din păcate, metroul n-a fost cumpărat de nimeni. Judecând ca la utilități, dacă acesta va fi privatizat sau se va iniția măcar un IPO, probabil că lucrările ar merge mult mai repede și se va observa că suntem victime ale încăpățânării politice dintr-o perioadă când nu ne vindeam țara. Imediat după aceea s-au făcut privatizările pe pact politic, care acum provoacă mai degrabă tensiuni în rândul românilor, decât îi determină să se gândească cu răbdare la confortul ce va veni. Felul în care sunt realizate investițiile, se sparg străzile simultan, cu “ajutorul” fondurilor europene, provoacă în loc de confort deranj, ceea ce vădește greșelile strategice făcute. Firmele n-au făcut investițiile până când n-au găsit susținere politică. 

Mai multe articole scrise de Ionuţ Bălan puteţi citi pe pe bloguluibalan.ro