Cristescu nu-i spune absolut nimic. „Cine e Cristescu?”, ne-a intrebat cu candoare omul de la intrare, atunci cand am rostit numele persoanei din intreprindere la care vroiam sa ajungem. Cand i-am spus ca este vorba de noul proprietar, el a parut sa priceapa ca ne referim la „cineva de sus” si ne-a indrumat plictisit catre o cladire administrativa in fata careia erau parcate niste jeepuri. In biroul de unde acum 70 de ani industriasul Malaxa isi coordona afacerile, acum sta timisoreanul Marius Cristescu, care la cei 35 de ani ai sai este cotat, impreuna cu fratele sau, Emil, intre primii 25 de milionari in dolari din Romania. De la inceputul acestui an, ei detin controlul asupra uneia dintre cele mai mari societati din Bucuresti.In decembrie 2003, la exact 14 ani de la Revolutie, un consortiu format din patru firme a preluat peste 85% din actiunile Faur SA, intreprindere profilata pe constructia si repararea materialului rulant. Cele patru companii grupate in consortiul Pro Faur sunt Begacom Timisoara, Rafinaria Astra Romana Ploiesti, Laminate SA Bucuresti si Relco SA Bucuresti. Begacom, una dintre cele peste 30 de firme ale celor doi banateni, are o pondere majoritara in aceasta asociere, dupa cum sustine Marius Cristescu. Consortiul a cumparat fabrica de la APAPS fara sa aiba concurenta, fiind singurul care a depus o oferta. Celelalte firme din aceasta asociere au o structura diversa si intortocheata a actionariatului. Astra Romana este una dintre companiile din portofoliul miliardarului Ioan Niculae, proprietarul Interagro, in vreme ce Laminate ii are printre actionari pe stefan Marginean, (proprietarul Metanef), Siderman SA Galati (fosta casa de comert a combinatului Sidex), Rivta Handelsges (o companie austriaca prezenta in multe afaceri alaturi de Fathi Taher) si companii inregistrate Cipru si Irlanda. La randul sau, Relco ii avea printre actionari pe Nicolae Badea si cateva firme si fonduri de investitii americane si britanice.Desi contractul de preluare a Faur s-a semnat in urma cu noua luni, noul proprietar si-a intrat in drepturi abia in august. Conditia principala pusa de APAPS a fost transformarea amplasamentelor neocupate din cadrul uzinei intr-un parc industrial. Fosta intreprindere 23 August devenise de multa vreme o „gaura neagra” pentru stat. Produsele sale nu mai aveau cautare, vanzarile se prabusisera, iar o parte din active fusesera externalizate. Numai fondul de salarii se ridica la 400.000 de euro lunar, in conditiile in care fabrica acumulase datorii imense, iar reluarea activitatii in ianuarie 2004 presupunea o infuzie de capital de 2,5 milioane de euro. Dimensiunea datoriilor preluate reprezinta inca o necunoscuta pentru noul proprietar. „Abia acum se fac controale si evaluari. Am cerut o situatie a tuturor datoriilor”, explica Marius Cristescu. El spune ca in primele sase luni ale anului in curs societatea a inregistrat pierderi de 200 de miliarde de lei. „Practic, vorbim despre o medie de 40 de miliarde de lei pe luna (circa un milion de euro). Aceste pierderi provin din consumuri prea mari, salarii platite fara ca nimeni sa munceasca, furturi etc.”, continua Cristescu.Totusi, dincolo de problemele legate de datorii si pierderi, consortiul Pro Faur a achizitionat 40-50 de hectare de teren, hale de productie imense, pline cu utilaje, unele functionale, altele bune de fier vechi, si multe, foarte multe drumuri de acces, ramase dupa externalizarea unor activitati si spatii care ocupau in total circa 20 de hectare din platforma. Unii spun ca, de fapt, in aceste conditii, miza preluarii a fost una imobiliara. Insa Marius Cristescu respinge aceste zvonuri si aduce ca argument faptul ca nu ar mai fi vandut un teren de mai bine de patru ani. „Vom restrange productia Faur pe o parte din cele 40-50 de hectare, iar pe restul vom construi un parc industrial”, spune Cristescu. El ar vrea ca uzina sa ajunga sa produca locomotive, insa pana atunci va ramane axata pe reparatii si modernizari. Productia de tramvaie este o alta tinta, mult mai fezabila pentru noul proprietar, pentru ca astfel Faur ar deveni singurul producator din Romania. Cristescu crede ca a „mirosit” oportunitatea. „Toate tramvaiele din Romania va trebui sa fie schimbate in cinci-sapte ani, si alti producatori interni nu mai exista”, explica el. Deocamdata, prioritatea este stoparea pierderilor operationale care, in acest moment, s-au redus la jumatate fata de momentul anterior preluarii. Planul de afaceri prevede ca in termen de sase luni sa se ajunga la echilibru financiar. Pana atunci, Cristescu ar fi multumit si cu o crestere lunara de 5% a cifrei de afaceri, care anul trecut se situa la circa 700.000-800.000 de euro pe luna.In biroul lui Marius Cristescu s-ar putea banui ca spiritul lui Malaxa este inca prezent. De acolo, datoriile si pierderile se vad mai mici si chiar se zareste profitul. „Faur va face profit, la un moment dat. Poate peste un an, doi sau poate peste cinci”, incheie omul de afaceri timisorean.

FAUR SA IN CIFRE
· Capital social:    5,7 mil. euro
· Venituri (30.11.2003):    13,2 mil. euro
· Pierderi (30.11.2003):    7,8 mil. euro
· Valoarea tranzactiei de privatizare:    3,6 mil. euro
· Faur SA detine 10% din piata pieselor de schimb si a reparatiilor pentru locomotive, 10% din piata pieselor de schimb si a reparatiilor pentru tramvaie, 9% din piata utilajelor si a pieselor de schimb pentru industria metalurgica, 7% din piata pieselor de schimb si a reparatiilor pentru industria cimentului, 5% din piata pieselor de schimb pentru industria chimica si petrochimica, 10% din piata motoarelor Diesel

IMPERIUL CRISTESCU
· Grupul Bega include peste 30 de firme care activeaza in domenii precum industria chimica, foraj petrolier, minerale industriale, industria constructoare de masini, transporturi, turism, constructii
· Cifra de afaceri a grupului este de circa 200 de milioane de dolari, la un numar de aproxiomativ 10.000 de angajati
· Fratii Cristescu detin peste 50.000 de metri patrati de spatii comerciale si peste 100.000 de metri patrati de spatii industriale

PARCURILE INDUSTRIALE, ULTIMA MODA IN PRIVATIZARI
· Ideea constituirii de parcuri industriale pe structura unor societati a aparut relativ recent in practica privatizarilor derulate de statul roman, insa cel putin pana acum pare sa se fi poticnit
· Cel mai mediatizat caz este al uzinei Roman SA Brasov, preluata in octombrie 2003 de firma malaeziana Pesaka Astana pentru un euro. Conform contractului de privatizare, cumparatorul s-a angajat sa continue productia de autocamioane intr-o parte din halele uzinei, urmand sa detina intre 2% si 10% din actiunile societatii-administrator al parcului constuit pe structura spatiilor ramase disponibile pe platforma intreprinderii
· Intre actionarii parcului industrial au existat diverse conflicte si neintelegeri care, practic, au blocat activitatea
· Begacom, firma din consortiul Pro Faur, a ofertat si pentru UTA Arad, una dintre conditiile impuse ofertantilor fiind depunerea unui proiect privind realizarea unui parc industrial pe platforma societatii
· Un alt parc industrial a fost format pe platforma societatii brasovene Carfil
· La sfarsitul anului trecut, se vorbea despre infiintarea unui parc industrial pe jumatate din terenurile fabricii de avioane din Craiova