Imediat după închiderea urnelor, USL va da proba unității. Dacă rezistă, cel mai probabil vine a treia suspendare. Dacă nu, vom avea o coaliție guvernamentală inedită
Uniunea Social Liberală va câștiga scrutinul din 9 decembrie. Ce nu știm la ora scrierii acestor rânduri este scorul pe care îl vor obține cele patru partide care compun USL, însă majoritatea sondajelor spun că acesta va fi ceva mai mare de 50%. (De altfel, și la precedentele parlamentare, în 2008, PSD+PC și PNL au luat în total aproape 52% din voturi, așa că evoluția nu este spectaculoasă). Ceea ce este aproape sută la sută sigur este că – efect al sistemului uninominal și al redistribuirii voturilor partidelor care nu intră în Parlament – USL va avea mai mult de jumătate din mandate. Iar în opinia social-liberalilor, asta le dă dreptul să ceară postul de premier pentru candidatul desemnat al alianței, actualul prim-ministru Victor Ponta.
De aici apar necunoscutele. „Nu voi ceda responsabilitatea constituţională de a desemna viitorul prim-ministru către un partid, indiferent cât de mare ar fi acesta. (…) Acţiunea ar fi grav neconstituţională“, a spus recent președintele Traian Băsescu pentru Evenimentul zilei, după ce anterior declarase și că va numi un premier „care să servească interesul național“, sugerând, astfel, că nu sunt prea mari șansele ca Ponta să rămână la Palatul Victoria.
Multe necunoscute
Întrebarea care se pune nu este neapărat cine ar putea fi persoana desemnată de șeful statului (unele din numele vehiculate în ultima vreme, cum ar fi Călin Popescu Tăriceanu, Ioan Rus ori Mihai Tănăsescu, au fost deja respinse public de Băsescu), ci dacă aceasta va reuși să coaguleze o majoritate parlamentară. Cel mai probabil, USL nu va trece în bloc de partea altcuiva decât Ponta, fie acesta și membru marcant al Uniunii, așa că sunt mari șanse să asistăm la formarea unei coaliții eterogene, compus din numeroase partide sau fragmente de partide. Ceva de genul PSD (ori o aripă a PSD) plus PDL plus PP-DD plus UDMR plus UNPR plus FC plus PNȚCD plus minoritățile naționale.
Asta, desigur, în cazul în care USL nu va rămâne strâns unită, declanșând, potrivit declarațiilor lui Crin Antonescu, o nouă acțiune de suspendare a lui Traian Băsescu. Caz în care prima propunere de premier ar putea fi respinsă de Parlament, iar președintele interimar (cel mai probabil același Crin Antonescu) l-ar putea desemna liniștit pe Victor Ponta.
Un lucru este cert: indiferent de numele celui desemnat de președinte și de componența guvernului și a majorității parlamentare care îl va susține, obiectivele și constrângerile pentru 2013 sunt aceleași.
Mesajul economiei către viitorul guvern: Dacă nu ne puteți ajuta, lăsați-ne în pace!
Ceea ce partidele ascund cu grijă e că nu contează cine vine la putere după 9 decembrie. Sfârșitul crizei nu se vede, iar măsurile necesare sau așteptările mediului de afaceri sunt aceleași, indiferent de culoarea politică a cabinetuluia
Zona euro a intrat în recesiune în trimestrul al treilea, cu o scădere a PIB de 0,1%, după ce în trimestrul al doilea economia occidentală se contractase cu 0,2%. Vestea nu e deloc bună pentru România, care depinde în mare măsură de comenzile și investițiile vestice.
Deocamdată, experții văd economia autohtonă pe creștere în 2013: +1,1% spun cei de la BCR, +2% conform celor de la Comisia Națională de Prognoză, 2%-3% crede Valentin Lazea, economistul-șef al BNR, în timp ce FMI ia în calcul, pentru moment, o majorare de 2,5%. Să nu uităm, însă, că și la începutul anului erau numeroase estimări care vedeau PIB-ul cu 2%-2,5% mai mare în 2012, iar pe primele trei trimestre avem o creștere mai mult decât modestă, de numai 0,2%, ceea ce îi face pe unii economiști să înceapă să vorbească, pentru acest an, despre stagnare.
Trebuie spus că previziunile optimiste ale celor de la BNR au la bază o condiție clară: trebuie să crească gradul de absorbție a fondurilor europene. Deocamdată, cu unele din cele mai mari programe operaționale blocate sau reluate condiționat (cu aplicarea unor corecții mergând până la un sfert din sumele primite de la UE), acest deziderat pare total irealizabil.
Nici din alte părți nu vin vești prea bune: investițiile străine riscă să ajungă în anul care vine la unul din cele mai scăzute niveluri din 2000 încoace; exporturile, care au înregistrat în ultimii ani creșteri cu două cifre, au început să dea rateuri, scăzând cu 9% în euro în septembrie față de aceeași lună a lui 2011, în timp ce ținta de inflație a BNR, de 2,5%, dă semne că va fi, cu siguranță, depășită.
Anul viitor vine și cu scumpiri
Atât statul, cât și populația se vor afla, în 2013, în fața unor cheltuieli mai mari decât în acest an: bugetul are de plătit datorii de peste cinci miliarde de euro (ce-i drept, acestea ar putea fi rostogolite, cel puțin parțial, prin contractarea unor noi împrumuturi), iar românii vor avea de scos din buzunar mai mulți bani pentru carburanți, gaze, electricitate, tutun sau alcool. Și, în condițiile în care se estimează că și deprecierea cursului de schimb al leului va continua, vor crește automat prețurile pentru toate produsele care sunt total sau parțial importate.
După cum s-a văzut deja de la instalarea cabinetului Ponta, investițiile guvernamentale au fost subfinanțate pentru a permite încadrarea în ținta de deficit bugetar. Lucrurile nu vor sta altfel nici la anul, în condițiile în care nu se întrevăd surse suplimentare de venituri pentru stat. Iar dacă este foarte probabil ca partenerii externi să cumpere mai puțin, și consumul intern (privat și guvernamental) să fie în scădere, oamenii de afaceri autohtoni nu par a avea deloc motive de bucurie.
De altfel, salvarea ar trebui să vină de la sectorul privat. Însă, mediul de afaceri are nevoie de ajutor din partea autorităților. Și dacă nu ajutor, măcar să nu mai aibă parte de „frâne“ din partea acestora. „În primul rând, să existe niște direcții strategice“, spune Anca Bidian, CEO la Kiwi Finance, referindu-se la așteptările oamenilor de afaceri din partea Guvernului în 2013. „După cum a fost 2012, cred că orice strategie e mai bună decât nicio strategie“, spune Anca Bidian, adăugând că „nu vreau să ne ajute, vreau măcar să nu ne încurce.“
Aproape toți oamenii de afaceri care au răspuns întrebărilor revistei Capital pun accentul pe această predictibilitate a legislației, inexistentă în România.
„Supralegiferarea este unul dintre factorii de instabilitate pe care orice om de afaceri, de anvergură sau nu, îl ia în calcul“, spune Mihai Voicu, partener ONV LAW. „Magnitudinea acestei probleme a fost relevată încă o dată recent de Ministerul de Justiție, care a anunțat că, din anul 2000 până astăzi, au fost emise 49.000 de acte normative.“
Fără arierate și fără modificări de legi
Mai exact, o medie de 4.000 de acte normative pe an și 300 pe lună, volum pe care „nici statul și nici vreo persoană privată nu îl poate gestiona coerent“, adaugă Mihai Voicu.
„În ceea privește suportul pentru mediul de afaceri, Guvernul ar putea să acorde sprijin prin reducerea contribuțiilor sociale cu un procentaj semnificativ, știut fiind faptul că în România sistemul acestor taxe rămâne printre cele mai ridicate și mai complicate din Europa“, arată Marius Ghenea, antreprenor și business angel. Problema taxării forței de muncă este una dintre cele mai spinoase pentru competitivitatea companiilor autohone și a mediului de afaceri din țara noastră. „România ar trebui să își valorifice atuurile la nivel european, precum costurile mici cu forța de muncă, alături de nivelul profesional destul de ridicat“, spune George Mănoiu, director de dezvoltare la Romgermed. „Aceasta, bineînțeles, dacă statul român ar simplifica fiscalitatea foarte greoaie, birocrația și, mai ales, legislația, care este prea instabilă“.
Arieratele sunt un alt blocaj în economie, în special atunci când este vorba de datoriile statului către companii. Cele mai mari se găsesc în sectorul farmaceutic, care se ridică la 1,2 miliarde euro în prezent, în urma întârzierilor mai mari de 300 de zile. „Începând cu luna martie 2013, România va trebui să aplice directiva europeană a plăților întâziate, prin care se va impune tuturor statelor membre să plătească în cel mult 60 de zile“, arată Sorin Popescu, reprezentantul Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM). „Aceasta creează pentru Guvern o nevoie de 1,5 miliarde euro suplimentar față de ceea ce a cheltuit cu medicamentele în 2012“, adaugă Sorin Popescu, care mai spune că autoritățile știu de această directivă din ianuarie 2011, când a fost emisă, dar nu au modificat până acum strategia bugetară.
O zonă sensibilă și cu mari dificultăți este cea a construcțiilor, unde piața este distorsionată și în prezent de prețurile mult diferite de la o companie la alta. „Lucrurile se vor debloca în momentul în care se vor găsi pârghiile prin care prețurile care se vor practica pe piață vor fi cele corecte“, spune Cristian Erbașu, director general al SCC Erbașu. „Sunt necesare niște prețuri de referință în jurul cărora să se deruleze contractele, pentru că altfel apar niște anomalii care nu fac decât să blocheze piața“, explică Cristian Erbașu, care face referire la lucrări prea costisitoare și la tarifele de dumping, unde principalul perdant este statul român. Practic, este necesară și obligatorie o altă măsură: transparența.
A devenit mai complicat pentru bunii contribuabili să știe ce, cât, când și cum să plătească taxele și impozitele, decât pentru evazioniști cum să nu o facă.
Anca Bidian, CEO Kiwi Finance
2,5% este ținta de inflație a BNR pentru 2013. În prezent, rata anuală a inflației este de circa cinci procente, ieșită deja din ținta de 3,5%, plus/minus 1%
2% va fi creșterea PIB în 2013, potrivit Comisiei Naționale de Prognoză. Estimarea optimistă pentru 2012, de 2,3%, s-a dovedit, din păcate, a fi total falsă
1,2 miliarde euro este valoarea arieratelor din sectorul farma, care vor trebui achitate integral anul viitor, ceea ce înseamnă o presiune suplimentară pe bugetul de stat
CE VOR OAMENII DE AFACERI
Matei Păun, BAC Investment: Ar trebui, pe de o parte, să se concentreze asupra fondurilor europene. Iar pe de altă parte, să demareze investițiile mari, în energie și infrastructură. Dacă reușesc să se impună în acest sens, putem spera la o creștere economică de 1%-2%, dacă nu, vom avea o creștere de cel mult 0,5%. În plus, este necesară o reformă a sectorului public.
Bogdan Ciocoveanu, Lerida International: Viitorul guvern ar trebui să schimbe actualul sistem de taxare și să adopte o politică de impozitare mai flexibilă. De asemenea, este necesară diminuarea impozitelor pe salarii până la un nivel acceptabil, astfel încât companiile să poată trece, fără costuri suplimentare, integral salariile angajaților pe cărțile de muncă.
Valentin Jurcuț, Bitdefender: Securitatea datelor și a infrastructurii este vitală pentru orice afacere. Astăzi, nu există reguli clare (sau legislație) pentru ceea ce privește auditarea de securitate a datelor. Anumite sectoare (comunicații, bancar, public) ar trebui să aibă o legislație dedicată protejării datelor în mediul virtual, precum și a protecției calității internetului.
Sorin Popescu, ARPIM: Viitorul guvern ar trebui să abordeze sănătatea ca pe o investiție, nu ca pe un cost. Procentajul de 3,9% din PIB alocat sănătății plasează România pe ultimul loc în Europa și la mare distanță de media europeană, de 9%. România se află, azi, la nivelul mediu al statelor din OECD din anii 1960, de 4%, nivel care a urcat, de asemenea, la 9%.