Prezentăm mai jos opinia integrală transmisă de economistul Adrian Câciu pe Facebook:
„Oamenii, în viziunea fantastică, sunt doar consumabile! Nu contează nivelul lor de bunăstare ci folosirea lor ca masă de manevră sau forță de muncă brută.
Din păcate! Cred că acest lucru trebuie să înceteze! Numărul persoanelor aflate în deprivare materială severă a crescut în anul 2020 cu peste 500.000 de persoane, ajungând la 3,3 milioane persoane. Este pentru prima dată în ultimii 12 ani când numărul săracilor crește.
În ultimii trei ani, peste 1,8 milioane de persoane au ieșit din această zonă de sărăcie severă, numărul acestor persoane ajungând la 2,8 milioane de la 4,7 milioane persoane în 2016. Practic, perioada 2017-2019 a insemnat reducerea ponderii persoanelor aflate în deprivare materială severă de la 23,7% la 14,5% din total populatie. Într-un singur an, respectiv anul 2020, această pondere crește la 17,2%. Dacă se merge pe același tip de abordare raportat la lipsa de viziune socială, anul viitor se vor mai adăuga 1,3 milioane persoane. Cum le sustii?
Este enorm dar este și un efect logic al lipsei de politici sociale care în acest an au lipsit cu desăvârșire. Nu am pretenția că pot convinge niște habarniști care nu au înțeles nici măcar doctrina liberală, dar încerc sa le explic și lor că, cu cât punga de sărăcie este mai mare, cu atât costul statal este mai mare și cu atât mai puțini bani rămân pentru stimularea economiei. Cu alte cuvinte, amatorii se mint singuri chiar dacă nu adoptă politici sociale. Rolul politicilor sociale este tocmai acela de ridica presiunea de pe buget a costurilor sociale. Nu le faci, costurile cresc.
Revenind însă în zona gravă, situația este foarte periculoasă:
Pe de o parte crește populația aflată în stare de deprivare materială severă.
Pe de altă parte, șomajul este în creștere, peste 500 mii de persoane aflându-se în această situație.
Nu în ultimul rând, perpetuarea masurii de somaj tehnic taie efectiv 25% din puterea de cumpărare netă a fiecărui salariat aflat în această situație crescând potențialul de se intra în zona de sărăcie cu toate efectele pe orizontală declanșate de acest tip de răspuns la situația dată. Dacă nu știu, le spun eu acum: pungile de sărăcie se află la familiile monoparentale și la cele cu perste 3 copii. Ca sa inteleaga cât de cinice sunt efectele lipsei de politici sociale. Condamna generații întregi la sărăcie.
Costurile habarnismului pe anul 2020 doar în acest segment? 20 de miliarde lei.
Care se pierd din bugetul general consolidat al statului pentru că nu vrei și nu știi ce sa faci pe zona socială. Daca luai măsuri, costul era de 10 miliarde lei, iar restul de 10 miliarde il puteai duce către companiile care oricum nu au primit nici un leu anul acesta. Winter is coming. Dar nu va fi doar frig. Va fi auster și dureros. PS Habarnismul unora este relevat si din sesizarea la CCR a legi privind majorarea ISR.
Se invoca că nu exista sursa de finantare. La ce? La un indicator? Că legea respectivă nu stabilește cuantumul prestatiilor sociale, acelea fiind definite de alte prevederi. Și de ce nu citesc ce spune MFP ca impact bugetar? 1,7 miliarde lei în trei ani. 0,1% din PIB.
Se invocă impredictibilitatea indicatorului deși acesta este clar stabilit în următoarele valori : 880 lei in 2021, 900 lei în 2022 și 1200 lei în 2023. Cum poate fi ceva definit nominal, impredictibil?
Ce uită toți? Acest ISR a fost stabilit la 500 lei în anul 2008 și de acest indicator au depins toate prestatiile sociale platite de stat, de la ajutorul de șomaj până la îndemnizatia lunară pentru persoane cu handicap. 12 ani de zile nimeni nu a observat că beneficiarii au devenit din săraci, mai săraci.
Iar mai nou, se dorește ca românii să fie și mai mulți și mai săraci! Despre asta discutăm!
