Lanţul montan Himalaya, din care face parte şi Everest, e unul dintre sistemele de roci cu cea mai rapidă creștere de pe planetă

Cum s-a format Muntele Everest? Munții se formează atunci când două plăci tectonice se ciocnesc. Înălțimea acestor munți depinde de mai mulți factori, inclusiv de grosimea scoarței, care este determinată de intensitatea și durata coliziunii, și de temperatura scoarței, care este determinată de vârsta acesteia.

O crustă mai groasă și mai rece poate forma munți mai înalți decât o crustă mai subțire și mai caldă.

Eroziunea este un alt factor important în determinarea înălțimii și creșterii munților. Himalaya este unul dintre sistemele de roci cu cea mai rapidă creștere de pe planetă datorită izostasiei, în care cu cât mai puțin material este stivuit pe scoarța terestră, cu atât acesta plutește mai sus deasupra mantalei, stratul mijlociu al planetei.

Cu cât mai mult material este transportat departe de un munte, fie prin intermediul unui râu, al unui ghețar sau al unor ploi abundente și alunecări de teren, cu atât mai mult se pot ridica munții din jurul acestuia. Un studiu realizat în 2024 a arătat că eroziunea rapidă a unei rețele de râuri aflate la peste 45 de mile de Muntele Everest a contribuit la creșterea vârfului între 15 și 50 de metri în ultimii 89.000 de ani.

Va depăşi Nanga Parbat în înălţime Everestul?

Eroziunile sunt, de asemenea, o parte din cauzele care determină micșorarea munților, deoarece acestea depind de echilibrul dintre ratele de eroziune și ratele de ridicare. Dacă rata de ridicare este mai mare, muntele va crește, în timp ce dacă rata de eroziune este mai mare, muntele se va micșora, scrie Live Science.

Unii oameni de știință au sugerat că Nanga Parbat, unul dintre vecinii himalayeni ai Everestului și al nouălea cel mai înalt munte de pe Pământ, crește suficient de repede pentru a depăși într-o zi Everestul în înălțime. Totuși, Butler și Fox se îndoiesc că acest lucru se va întâmpla.

Munții Himalaya se află în punctul ideal, formându-se în urma unei coliziuni intense și îndelungate, cu o crustă rece și rate ridicate de eroziune datorate musonilor. De asemenea, Himalaya a fost închisă de lanțurile muntoase din jur, lăsând puțin loc pentru ca scoarța să scape în timpul coliziunii.

Este foarte rar ca toți acești factori să se potrivească și este posibil să nu se fi întâmplat înainte de Himalaya. În plus, pe Pământ, gravitația este prea puternică pentru a permite unui munte să devină mult mai înalt decât înălțimea actuală a Everestului.