Un lucru e cert: economia mondiala continua sa se afunde desi masuri s-au luat pe toate planurile. Expertii au inceput sa ezite in a se mai pronunta privind amploarea si durata crizei, desi la inceputul acesteia toti se inghesuiau sa estimeze cand se va termina.

De la inceputul anului si pana acum au avut loc o serie de evenimente foarte importante pentru mediul economic si financiar mondial. La inceputul lunii ianuarie, administratia prezidentiala de la Casa Alba s-a schimbat, insa acest lucru nu a reusit sa redea increderea comunitatii financiare. Drept dovada ca indicele Dow Jones a pierdut din ianuarie pana acum aproape un sfert din valoare si a revenit la nivelul din 1997.

In ciuda sumelor colosale puse pe masa (mai mult de 2.000 de miliarde de dolari), planul de salvare bancara a lui Geithner, secretarul de stat al Trezoreriei americane, nu a reusit sa convinga pe nimeni. La inceputul acestei luni, asiguratorul AIG a anuntat o pierdere de 60 de miliarde de dolari pentru ultimul trimestru, adica 450.000 de dolari pe minut. Exista voci de experti care spun ca sfarsitul AIG este aproape.

Sunt din ce in ce mai multi economisti, printre care Nouriel Poubini si Paul Krugman, care afirma ca o nationalizare temporara ar fi singurul mijloc de a pune capat agoniei bancare si de a evita un scenariu „japonez” care ar inseamna un deceniu de deteriorare financiara.

Mai mult, piata muncii americane a reusit „performanta” sa distruga 2 milioane de locuri de munca in 3 luni.

Globalizarea, o problema

In timp ce FMI isi modifica periodic estimarile privind cresterea economiei mondiale pentru acest an, ajungand de la 4% in august 2008 la crestere negativa in martie 2009, analistii tot avanseaza o teza care se risipeste din ce in ce mai mult: ideea unei decuplari de la sistemul economic deja globalizat a principalelor economii emergente, pentru a se reusi o compensare a recesiunii existente in tarile puternic industrializate. Astfel, expertii spun ca state precum China, Rusia, India sau Brazilia sau cele din Europa de Est ar putea echilibra cresterea economica mondiala trasa in jos de recesiunea americana, germana si japoneza.

Ipoteza este din ce in ce mai slab argumentata intrucat si aceste economii emergente au probleme serioase. Comertul international al Chinei este destul de mult afectat, iar statele din Europa de Est incep sa puna probleme Uniunii Europene solicitand, cum e cazul Ungariei, ajutoare financiare pe care oficialii europeni le considera inutile, aceasta situatie fiind primul semn al unei amenintari a stabilitatii politice.

Intrebarea care se pune este urmatoarea: sa ne asteptam la ceva mai rau? Parerile sunt si aici impartite. Premierul francez a facut o declaratie neagra in cursul zilelor trecute: „Niciun plan de relansare nu va functiona”, insa Laurence Boone, economist la Barclays Capital nu este de acord: „Majoritatea economiilor mari au luat masuri rapide si de mare anvergura pentru a evita intrarea intr-o spirala deflationista: planuri masive de relansare, planuri de salvare a sistemului financiar, scadere a ratelor dobanzii de politica monetara operate de Bancile Centrale. Astfel, guvernele au reusit sa evite inertia care in 1929 a condus la Marea Depresie. Daca nu vor avea loc explozii sociale, putem spune ca scenariul cel mai negru a fost asadar evitat”.

Pe de alta parte organizatiile internationale se intrec in estimari care de care mai negative. Fondul Monetar International estimeaza o crestere negativa pentru 2009. Apoi Klaus Schmidt-Hebbel, economist sef al OECD declara ca recesiunea economica mondiala va dura mai mult chiar decat estimeaza FMI.

Active toxice in continuare

Ramane sa vedem in cat timp va reusi economia sa iasa din situatia in care se afla, dat fiind faptul ca istoria crizelor bancare arata ca perioadele de acest gen sunt de lunga durata.

In plus, carnetul de sanatate a sistemului financiar american nu este prea optimist: situat in epicentul crizei, datoria acestui sistem a urcat de la 22% la 117% din PIB in perioada 1981-2008. Mai mult, este in continuare afectat de active toxice foarte complexe.

Laurence Boone, economistul Barclays Capital arata ca in momentul in care sistemul financiar va putea fi complet detoxifiat de aceste active, sistemul financiar va putea functiona din nou normal. Ulterior se vor putea relua investitiile, iar piata muncii va putea fi din nou deschisa.

Cum va arata lumea dupa criza?

Karine Berger, economist la Euler Hermes SFAC apreciaza ca va fi cu totul altfel. „Nu vom reveni la statutul de dinainte”, estimeaza ea.

Pentru tarile dependente de credit, va trebui gasita o alta metoda de a realiza cresterea economica. In Europa, Marea Britanie, Irlanda si Spania sunt primele vizate.

Cele mai „norocoase” vor fi tarile dependente de exporturi, in special Germania si Japonia, care acum sufera cel mai mult, apreciaza expertii.

Sursa: L’Express