Activitatea militară rusă în jurul cablurilor submarine arată că acestea sunt considerate un mijloc valoros de atac asimetric și colectare a informațiilor. Ar putea Rusia ca astfel să declanșeze al Treilea Război Mondial?
Începând cu 2018, s-au multiplicat informațiile conform cărora Rusia și-a intensificat activitatea submarină în jurul cablurilor submarine, esențiale pentru funcționarea globală a internetului, relatează NationalInterest.
Iar SUA și UE sunt cele mai îngrijorate de această situație. Capacitatea unui utilizator american de a accesa un site în Europa sau invers depinde în mare măsură de o rețea de câteva sute de cabluri de comunicații submarine blindate, cu fibră optică, care traversează aproximativ sute de mii de km de fundul oceanului. Moscova trimite din ce în ce mai multe mini-submarine pentru a le manipula.
Submarinele americane au fost pioneri în arta interceptării cablurilor submarine, cu zeci de ani mai devreme. USS Jimmy Carter a fost modificat special pentru a efectua astfel de misiuni.
Primele cabluri submarine au stabilit comunicații telegrafice între Marea Britanie și Franța în 1850, urmate de un cablu transatlantic, în 1858.
Istoria vînării cablurilor datează din războiul americano-spaniol, în urmă cu 120 de ani, când americanii au tăiat cablurile care conectau Madridul cu avanposturile spaniole din Filipine, Puerto Rico și Cuba.
Cablurile transoceanice au fost și ele tăiate de beligeranți din toate taberele, în timpul Primului Război Mondial, când submarinele au intrat pentru prima dată în rolul global al sabotajelor prin cabluri.
Deocamdată, nu este clar ce fac submarinele rusești, sub direcția Direcției speciale a Marinei Ruse sau ce sunt capabile să facă. Interceptarea cablurilor necesită tehnici speciale, de a accesa fibrele delicate din interiorul cablului, fără a le expune la apă.
Nu se știe ca vreo navă rusească să aibă o astfel de capacitate, dar mass-media din Rusia că poate face așa ceva. Sabotajul ar putea fi simplu de realizat, dar dificil de extins pentru un efect semnificativ.
Asta pentru că rețelele sunt proiectate cu un grad ridicat de redundanță, deoarece cablurile sunt deteriorate în mod obișnuit de ancore, rechinii sau seisme. Dacă câteva cabluri se opresc, cererile de date sunt pur și simplu transferate către alte cabluri, în timp ce o flotă de bărci special amenajate vine să repare cablurile afectate.
Atac coordonat
Prin urmare, ar fi nevoie de un atac coordonat, masiv, pentru a paraliza cu adevărat cablurile transatlantice. Iar experții susțin că așa ceva este imposibil din punct de vedere logistic. Chiar și în acest caz, comunicațiile prin satelit ar putea fi folosite pentru sarcini vitale.
Dar o distrugere masivă a cablului submarin ar întrerupe accesul transatlantic la internet, cu efecte majore asupra economiei și sectorului financiar.
Cert este că Rusia a desfășurat un număr din ce în ce mai mare de mini-submarine pentru operațiuni speciale, menite a-i facilita activitățile clandestine. Unele operează dintr-o bază secretă din Peninsula Arctic Kola, iar altele se bazează pe o „navă de cercetare oceanografică” numită Yantar.