Ideea ierarhizarii universitatilor din Romania am sucit-o si rasucit-o in minte foarte multi ani. Imi doream sa realizez un clasament asa cum se face in SUA, dar imi lipsea curajul. Cum sa realizezi un astfel de proiect daca nu stii ce se intampla in interiorul fiecarei facultati? Ce se face acolo, cum se face treaba si ce gandesc oamenii? Profesorii, studentii, absolventii… Numai ideea ca as putea gresi intr-un singur caz imi dadea fiori pe sira spinarii.


Anii au trecut si, odata cu ei, a crescut ametitor si numarul facultatilor. Dar in detrimentul calitatii. Prabusirea am simtit-o ca pe un esec personal, fiind “inrolata”, la randu-mi, in corpul didactic universitar. Doream sa schimb sistemul. Sa promovez metode moderne de predare, sa implic specialisti, consultanti din lumea afacerilor, asa cum invatasem de la profesorii straini care m-au ajutat sa ma specializez. De la an la an, tot mai multi studenti sau masteranzi veneau insa la facultate numai pentru a lua o diploma.



Dintr-o suta cincizeci de studenti, cat ajunsese sa numere un an de studii, poate zece participau la curs pentru ca erau interesati de ce se intampla acolo si de viitorul carierei lor. Cercul a devenit vicios pentru ca multi profesori dadeau dovada de aceeasi superficialitate. In goana dupa un ban in plus, fiecare cauta un alt mod de a se descurca. Fie taxandu-i pe studenti, fie predand la mai multe facultati, in dauna autodezvoltarii. Profesori imbatraniti inainte de vreme, dar si lectori tineri, fara habar despre sistemele moderne de invatare. Cursuri scrise cu ajutorul asistentilor, traduceri grosolane, din diverse carti sau articole, facute de studenti. Examene date cu sute de studenti odata, bazate pe verificarea memoriei prin chestionare de tipul “Scrieti in spatiul punctat cuvintele care lipsesc din text.” Adica din buchia cartii. Sisteme de evaluare formale si pentru profesori, si pentru studenti. Proliferarea invatamantului la distanta a deschis era marilor afaceri pentru decani si camarila acestora.


Cand totul parea pierdut, am luat decizia de a face un top al universitatilor din Romania, asa cum se intampla mereu in viata: din cauza unui fapt marunt. Un amic mi-a povestit despre o facultate de stat din Galati unde numarul absolventilor a scazut dramatic, dar cifrele de scolarizare cresc neincetat. De ce? Pentru ca in fiecare an se inscriu sau reinscriu candidati care vor sa scape de armata sau pentru ca, pur si simplu, sunt declarati admisi pe baza unui dosar cu acte. Pentru a nu se desfiinta facultatea, profesorii dau note din oficiu si accepta tot felul de compromisuri pentru a supravietui.
Asa ca mi-am asumat riscul de a pune in aplicare temerarul plan de evaluare externa a facultatilor de stat. Deocamdata.