Politizarea serviciilor de informații poate avea consecințe mai mult decât nefaste. Consiliul Național de Informații a publicat un raport de aveluare a țărilor care au încercat să manipuleze alegerile prezidențiale americane.
Versiunea neclasificată lansată recent a acestui raport al serviciilor de informații privind încercările externe de a influența alegerile din SUA din 2020 merită mai multă atenție, arată o analiză NationalInterest.
O primă opninie a raportului este că guvernul lui Vladimir Putin, care a intervenit activ în alegerile din 2016 în sprijinul lui Donald Trump, a încercat să o facă din nou, cu același obiectiv, în 2020.
Această constatare confirmă ceea ce se știa despre încercările influnței ruse și, așa că noua evaluare nu este o revelație.
Dar concepțiile greșite persistă din cauza eforturilor constante ale lui Trump și ale susținătorilor săi de a nega faptul că Rusia a avut vreun rol în a-l ajuta să câștige președinția.
Un anumit segment al stângii a negat, de asemenea, interferența rusă, sperând că o astfel de negare va împiedica tensionarea și mai accentuată a relațiilor SUA-Rusia.
Efectele afirmațiilor lui Trump în baza politică a republicanului persistă. Într-un sondaj din 2018, majoritatea americanilor a fost de acord că Rusia a jucat un rol pro-Trump la alegerile din 2016. Doar o treime din republicani au crezut în acest lucru.
Un sondaj dinaintea alegerilor din noiembrie a arătat că 68% dintre susținătorii lui Biden erau „foarte” preocupați de țările străine care influențează modul în care americanii percep candidații. Și doar 30 la sută dintre republicani aveau acest nivel de îngrijorare.
Cele mai grave efecte ale politizării serviciilor de informații au implicat nu doar dezinformarea factorilor de decizie, ci mai degrabă dezinformarea publicului prin factorii de decizie.
S-a putut asta constata în modul în care George W. Bush a „vândut” americanilor implicarea în Războiul din Irak. Pentru că asta a presupus recoltarea informațiilor și cusătura lor cu ață albă pentru a spune o poveste falsă despre alianțe teroriste.
Utilizarea greșită a serviciilor de informații, deși nu a dus la un război, a fost și mai flagrantă sub Trump, într-o președinție construită pe minciuni. Înșelarea publicului american cu privire la influența rusă a fost încă un ghem de minciuni.
Poate că cea mai importantă idee din noua evaluare este că Putin a concluzionat că ajutorul acordat lui Trump în 2016 a meritat efortul. Evaluarea mai arată că eforturile lui Rudy Giuliani de a arunca cu noroi în Biden au urmat un scenariu de la Kremlin.
Evaluarea l-a identificat pe Andrei Derkaci – parlamentarul ucrainean care a fost una dintre sursele principale ale lui Giuliani – ca având legături cu serviciile de informații rusești și cu alți oficiali ruși.
Pe măsură ce alegerile se apropiau, Moscova a împins din ce în ce mai tare povestea falsă despre Joe Biden și corupția din Ucraina, ca o modalitate de „subminare a candidatului pe care l-a considerat cel mai dăunător intereselor sale globale”.
În timpul mandatului, Trump și-a arătat de mai multe ori neîncrederea în comunitatea de informații. Dar politizarea sa activă a serviciilor de informații a însemnat aducerea la vârful comunității de informații a unor persoane loiale.
Mai întâi Richard Grenell și apoi John Ratcliffe, care ar fi putut împiedica, denatura sau anula descoperirile agențiilor de informații pe acest subiect. Exact asta au făcut Grenell și Ratcliffe, potrivit unui raport ulterior al ombudsmanului comunității de informații.
Evaluarea mai stabilește și faptul că Beijingul, care nu a intervenit la alegerile din 2016, „a luat în considerare, dar nu a desfășurat eforturi de influențare” în timpul alegerilor din 2020. Chinezii au concluzionat însă că riscurile unei tentative ar depăși recompensa.
Cel mai nou raport, care nu se referă doar la activitățile Rusiei și Chinei, ci și ale Iranului, se spune că Teheeranul a dus o campanie de influență în 2020 menită să-l „denigreze” pe Trump.
Onestitatea administrației Biden în utilizarea corectă a serviciilor de informații va fi cea mai mare protecție împotriva unei politizări mai mari a serviciilor în următorii patru ani. Dar rolul Congresului este, de asemenea, important.
Congresul este o ramură guvernamentală de egalitate politică și ar trebui să fie un solicitant agresiv și un consumator de informații, indiferent de cine se află la Casa Albă, concluzionează NI.