Excesul de zel sau incompetenţa unor judecători creează situaţii de domeniul absurdului, în care unii clienţi ai băn­cilor, care cer singuri executarea silită, o obţin după luni de zile.

Mii de români, aflaţi în postura de restanţieri la bănci, sunt obligaţi să plătească penalizări substanţiale din cauza unor judecători zeloşi şi, de multe ori, incompetenţi. „Am ajuns în situaţia de-a dreptul penibilă în care clienţi de-ai noştri vin şi ne predau garanţia, însă noi nu o putem executa din cauza deciziilor judecătoreşti de multe ori aberante şi nefondate“, explică şeful corpului executorilor bancari al Raiffeisen Bank. Fenomenul este sesizat şi de departamentele juridice ale altor bănci. Problema este cu atât mai gravă cu cât anul 2010 se anunţă a fi unul extrem de dinamic în ceea ce priveşte executarea bunurilor aduse drept garanţii bancare. „În procesele de acest tip, intervalul mediu pentru emiterea termenului de încuviinţare este de aproximativ o lună şi jumătate – două luni. Au existat însă şi cazuri în care termenul stabilit de către instanţă a fost de patru luni“, punctează reprezentanţii Unicredit Ţiriac. La cele patru luni se adaugă încă 30 până la 60 de zile necesare „redactării şi comunicării încheierii de încuviinţare“, după cum observă departamentul juridic al Alpha Bank. Toate aceste probleme au luat naştere în urma unei decizii a Curţii Constituţionale, luate în luna mai a anului trecut, care avea ca scop protejarea clienţilor de eventualele abuzuri ale instituţiilor creditoare. Efectul deciziei, care obligă partea creditoare să obţină avizul unei instanţe înainte de a începe procedura de executare silită, este însă unul exact opus intenţiei iniţiale.

Gaz peste focul restanţierilor

Cei care sunt afectaţi cel mai serios de întârzierile provocate de judecători sunt clienţii aflaţi în postura de executaţi. Aceştia nu doar că vor plăti dobânzi şi comisioane penalizatoare pe toată perioada care trece de la înaintarea cererii de executare până la finalizarea procedurii, însă riscă să fie obligaţi să aducă şi bani de acasă, în situaţia în care valoarea bunului ce urmează a fi executat scade. „Această decizie a Curţii Constituţionale este bună în teorie, pentru că, trebuie să recunoaştem, existau destule abuzuri ale executorilor judecătoreşti. În practică însă, decizia nu face decât să împovăreze debitorul, în contextul în care, pe toată perioada necesară obţinerii deciziilor judecătoreşti, el plăteşte dobânzi penalizatoare, iar judecătorii dau dovadă de incompetenţă în aceste cazuri“, comentează reprezentanţii Raiffeisen Bank. Şi tot ei adaugă: „Nu sunt doar dobânzile penalizatoare (care uneori ajung şi la 0,5% pe zi din valoarea datoriei – n.r.). În actualele condiţii de criză, ne putem gândi şi la o scădere importantă a preţului bunului scos la vânzare, atunci când vorbim de câteva luni de aşteptare“. Dacă preţul de vânzare a garanţiei ajunge să nu mai acopere datoria clientului către bancă, instituţia de credit are dreptul, potrivit legii, să se îndrepte şi către alte bunuri ale debitorului sau chiar ale eventualilor garanţi. Altfel spus, dacă preţul locuinţei scade, banca poate executa şi alte proprietăţi ale datornicului, de exemplu un automobil sau chiar o altă locuinţă.

Probleme destule şi pentru firme

Nici companiile locale, indiferent de domeniul în care activează, nu sunt ferite de efectele nocive ale obligativităţii de a obţine avizul pentru executare silită. Mai mult, problemele nu apar neapărat în relaţia cu banca. De multe ori, din cauza întârzierilor la plată, companiile sunt puse în postura de a cere executarea silită a altor companii. Or, în actualele condiţii de piaţă, în care băncile sunt mai mult decât reticente în a acorda credite, o întârziere de şase luni la recuperarea unor datorii poate însemna chiar falimentul firmei creditoare.

Am avut cazuri în care decizia instanţei de respingere a cererii a contrazis chiar fluxul procedural impus de lege.
Departamentul Juridic, Unicredit Ţiriac

6 luni poate dura procedura de obţinere a tuturor documentelor necesare începerii executării silite. Până în urmă cu un an, perioada nu depăşea o săptămână. Clientul este singurul care plăteşte întârzierile

De-a râsu’-plânsu’

Motive Gama argumentelor aduse de ju­decători pentru respingerea cererilor de exe­cutare sau de amânare acoperă o sferă destul de largă, de la motivaţii care nu ţin cont de lege la argumente de-a dreptul hilare. „Ne-am confruntat cu suficient de multe cazuri în care decizia de respingere a cererii de executare luată de instanţă a contrazis chiar fluxul procedural impus de lege“, constată cei de la Unicredit Ţiriac.

Ignoranţi O situaţie des întâlnită de de­partamentele juridice ale băncilor con­tactate de Capital arată că unii judecători nu cunosc legea. Există decizii ale instanţelor care spun că un anumit contract de credit nu este învestit cu formulă executorie. Or, potrivit OUG nr. 99/2006, orice contract de credit reprezintă titlu executoriu.

Penibil Alte motivaţii sunt chiar hilare. Într-un caz, judecătorul a cerut scadenţarul pentru un overdraft, deşi orice om de bun simţ ştie faptul că un credit de acest tip nu poate avea scadenţar, având în vedere că suma retrasă este variabilă.