O nişă care a început să se dezvolte doar de câţiva ani, ecoturismul a câştigat deja câteva zeci de mii de clienţi din categoria celor mai pretenţioşi, majoritatea expaţi sau oameni cu studii, care apreciază natura.
Evită pe cât posibil deplasările cu maşina, preferă să meargă kilometri întregi pe jos sau cu căruţa, mănâncă doar produse locale şi, din când în când, lucrează în curte sau la câmp, cot la cot cu sătenii. Aşa îşi petrece vacanţa Martin, unul dintre turiştii străini care vin în România special pentru aceste lucruri. Iar satul Măgura, pierdut între munţi, în apropiere de Zărneşti, este una dintre atracţii – locul în care o emisiune televizată a trimis vedete să mulgă vaca şi să dea de mâncare la păsări, atrage anual sute de turişti, care plătesc tocmai pentru aşa ceva.
Una dintre gazdele lor este Hermann Kurmes, sas plecat în Germania şi reîntors după Revoluţie. El îşi tratează oaspeţii cu produse locale şi-i plimbă pe cărările cel mai puţin umblate. Turiştii, în cea mai mare parte străini, sunt bucuroşi că scapă de televizoare şi alte reminiscenţe ale agitatului cotidian, se bucură câteva zile de viaţa câmpenească şi descoperă misterele pădurilor. Preferă un program strict şi se trezesc adesea la primele ore ale dimineţii. „Unii vor să meargă prin păduri pe urmele animalelor sălbatice, alţii vor să trăiască viaţa la ţară, să participe la oierit, să cosească fânul sau chiar să are cu plugul“, povesteşte Hermann Kurmes. Tot satul se face părtaş la programul său şi fiecare sătean îi vinde câte ceva – ouă, lapte, păsări, brânză, mere, pere şi altele. Deplasările pot avea loc şi în afara arcului carpatic – unii merg în Deltă, să studieze păsările, alţii se plimbă pe la bisericile săseşti.
La sfârşit de săptămână, vin adesea şi expaţi, care optează pentru excursii mai apropiate – până la Piatra Craiului sau la Bran, dus pe jos, întors cu căruţa sau cu maşina, doar dacă vremea le joacă feste. Pentru că regula este ca maşina să fie folosită cât mai rar posibil. Unii merg şi la Observator, să vadă urşii în habitatul lor natural. „În fiecare weekend descoperim câte un colţ nou din România, iar de data aceasta am ajuns aici. Este foarte frumos“, spune Georg Slottorz, care nu a ratat ocazia unei vizite la rezervaţia de urşi din Zărneşti. Lipsa televizorului din cameră nu l-a deranjat câtuşi de puţin, ba dimpotrivă. În vacanţă, nici nu vrea să audă de aşa ceva, pentru că preferă să se bucure de natură.
O afacere de suflet, cu bani puţini
Ecoturismul este o nişă care a început să se dezvolte la noi în ultimii zece ani, atrăgând acum peste 20.000 de turişti anual, doar de la clienţii membrilor Asociaţiei de Ecoturism din România (AER). „Poate că numărul nu este mare, dar aici nu vorbim despre turismul de masă, ci despre turişti pretenţioşi, umblaţi prin lume, care caută unicitatea, specificul românesc“, explică Andrei Blumer, preşedintele AER. Potrivit acestuia, serviciile trebuie să fie dintre cele mai performante, iar aici piaţa este încă deschisă.
O afacere în acest domeniu poate începe cu relativ puţini bani, dar multă energie, bunăvoinţă şi dragoste pentru natură. „Unii au început ca ghizi profesionişti, numai cu o pereche de bocanci şi cunoştinţe despre natură şi tradiţii locale. Cei care au o casă la ţară pot să amenajeze cu 10.000 de euro câteva camere şi două băi şi pot intra în circuit, însă este important ca pensiunea să-şi păstreze caracterul tradiţional şi să folosească materiale naturale. Pentru o pensiune nouă, care să adopte principiile de ecoturism în arhitectura ei, valoarea investiţiei este mai mare, putând depăşi 100.000 de euro“, explică Blumer. Circa 70% din banii care vin din aceste servicii rămân pe plan local, în economia rurală – angajaţii sunt din zonă, iar produsele, din gospodării. Este o afacere micuţă, dar necesită implicare maximă din partea proprietarilor, care sunt adesea şi ghizi, şi ospătari.
Turiştii plătesc pentru un astfel de pachet între 70 şi 100 de euro pe zi, preţ ce include casă, masă, deplasări şi serviciul de ghid. Cei mai mulţi turişti europeni sunt englezi şi germani, dar şi nordici. „Participăm la circa cinci-zece târguri internaţionale pe an, unde România are stand şi, în afară de asta, avem diverse parteneriate cu turoperatori străini. Turiştii români interesaţi de ecoturism reprezintă circa 20% din total. Sunt clienţi care ne găsesc pe internet sau află de noi din gură-n gură“, povesteşte Andrei Blumer.
Cei mai mulţi vizitatori vin în perioada mai-octombrie, când vremea e bună pentru plimbare. În rest, se organizează programe speciale de iarnă – drumeţii cu rachete de mers pe zăpadă sau schi de tură, plimbări cu sănii trase de cai, participarea la tradiţiile de Crăciun sau de Paşte.
Cine preferă acest gen de turism
Sunt preponderent străini, cu vârste între 30 şi 60 de ani, chiar şi mai în vârstă, au studii superioare şi apreciază natura. Adesea, au interese specifice: studiază păsări sau un anumit tip de animale. Unii vor doar să se simtă bine în natură, departe de lumea dezlănţuită. Pentru cei mai mulţi români, pot părea nişte ciudaţi. Pentru că, de cele mai multe ori, turistul autohton vrea grătar, bere şi muzică la maximum. „Am avut un cuplu din România care a venit la întâmplare. Au intrat în cameră, iar când au văzut că nu avem televizor, s-au urcat în maşină şi duşi au fost“, povesteşte amuzat Hermann Kurmes. Pentru turiştii români, aceste programe au avut succes în cadrul teambuildingurilor.
În vacanţă pe două roţi
aventură Unii operatori mizează pe iubitorii vacanţelor active – biciclete, canoe, rafting, căţărări. Sunt o mulţime de metode prin care vacanţa se poate transforma într-o aventură unică. „Clienţii noştri sunt în special germani, olandezi, belgieni, austrieci şi elveţieni. Şi piaţa românească are potenţial, dar nu este suficient de coaptă pentru a prezenta o cerere constantă“, spune Radu Zaharie, directorul agenţiei Inter Pares. Potrivit acestuia, străinii optează pentru trasee lungi, de o săptămână şi mai bine, în timp ce românilor li s-ar potrivi mai mult programele de scurtă durată. Preţul unui weekend pe două roţi ar putea costa circa 90-95 de euro de persoană, pentru un pachet făcut la cerere, cu cazare la hotel de trei stele şi două mese pe zi.
