În urmă cu doi ani, un milion de români lucrau în industria textilă. Astăzi, numărul s-a redus la 300.000, iar fabricile din România sunt puse în situaţia de a refuza colaborarea cu nume internaţionale. Sfârşitul lohnului sau o criză temporară de forţă de muncă? La sfârşitul anilor ‘90, fiecare al treilea pantalon vândut în Europa, fie că pe etichetă era scris Pierre Cardin, fie H&M, era produs la Covasna. Astăzi, o astfel de statistică este greu de făc
În urmă cu doi ani, un milion de români lucrau în industria textilă. Astăzi, numărul s-a redus la 300.000, iar fabricile din România sunt puse în situaţia de a refuza colaborarea cu nume internaţionale. Sfârşitul lohnului sau o criză temporară de forţă de muncă?
La sfârşitul anilor ‘90, fiecare al treilea pantalon vândut în Europa, fie că pe etichetă era scris Pierre Cardin, fie H&M, era produs la Covasna. Astăzi, o astfel de statistică este greu de făcut. Şi asta pentru că productivitatea în fabricile de textile româneşti a scăzut puternic, mai ales din cauza lipsei de personal calificat. Anul trecut, comparativ cu 2005, productivitatea s-a redus cu 7%, iar trendul se menţine şi anul acesta. „Marile branduri nu vor să plece din România, dar nu-i mai putem accepta noi“, spune Maria Grapini, preşedintele Federaţiei Patronatelor din Industria Uşoară. Mâna de lucru este încă atractivă pentru producătorii din Vest, dar colaborarea dintre aceştia şi România nu este în avantajul fabricilor autohtone, care pierd din cauza ratei de schimb leu-euro.
Zona care cuprinde oraşele Târgu Secuiesc, Sfântu Gheorghe şi Baraolt din judeţul Covasna, cunoscută şi sub numele de Valea Pantalonilor, numără 15 fabrici producătoare de textile, care lucrează în sistem lohn. Aproape toate produc pantaloni pentru firmele internaţionale. Proprietarii unităţilor de producţie sunt în mare parte companii germane. Rigoarea nemţească s-a lovit de criza forţei de muncă. Din cauza salariilor mici oferite de patroni, mulţi români au ales să lucreze în străinătate. Patronii se plâng că tinerii nu vor să înveţe meserie, iar cei care sunt deja angajaţi, renunţă cu nonşalanţă la locul de muncă pentru un contract sezonier în Italia. „Şcolile profesionale din industria textilă nu reuşesc să umple nici măcar o clasă pentru specializare“, spune Kelemen Tibor, director Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă Covasna.
Covasna înregistrează o rată a şomajului de 5,1%, mai mare decât cea la nivel naţional. Judeţul are aproximativ 5.000 de şomeri, dar oamenii nu sunt reprofilaţi către meserii cu deficit de forţă de muncă. Astfel, producătorii de textile apelează la comunele şi satele din judeţ pentru a completa lipsa personalului din fabrici. Leineweber, una dintre companiile producătoare de textile din Sfântul Gheorghe, are o fluctuaţie anuală de personal de până la 200 de persoane, ceea ce înseamnă că un sfert din totalul angajaţilor săi se schimbă periodic. În prezent, peste 20-30% din angajaţi sunt navetişti. O soluţie pentru criza de personal ar fi mâna de lucru din China, dar rezultatele nu sunt favorabile. „Ideea importului forţei de muncă, în special din Asia, nu este una bună. Contrar aparenţelor, costurile nu sunt mai mici“, declară Maria Grapini. Aceasta spune că muncitorilor din Asia trebuie să li se asigure nu numai salarii, dar şi cazare. O alternativă pentru producătorii de textile este reorganizarea personalului pentru munca pe o singură tură.
Cei cu contracte în străinătate pe o perioadă scurtă se întorc la fabrică şi sunt reangajaţi. Una din firmele care acceptă „fii risipitori“ este Secuiana din Târgul Secuiesc. În prezent, cunoscuta fabrică are 100 de angajaţi, în condiţiile în care în urmă cu trei ani totaliza peste 2.000 de angajaţi, iar 90% din producţie era pentru străinătate. Azi, Secuiana produce peste 450.000 de pantaloni pe an pentru firme internaţionale.
Per total, fabricile din Covasna exportă peste zece milioane de pantaloni anual, iar angajaţii lor reprezintă peste 10% din personalul apt de muncă din Covasna.
Branduri internationale «cusute» în România
